Frumoasa și bestia

Capitolul II

- Doamne, dar femeia aia îmi pune permanent răbdarea la încercare. Harriet se apropie în grabă de doamna Stone şi se lăsă pe genunchi lângă aceasta. De regulă îşi ţine sărurile la ea pe undeva. Ah, uite-le. Scoase micuţul flacon dintr-un buzunar voluminos al rochiei menajerei. înainte de a duce sărurile la nasul femeii ridică privirea spre Gideon: Poate ar fi mai bine să nu vă vadă plutind ameninţător deasupra ei când îşi revine. Se pare că vederea dumneavoastră a fost cea care i-a provocat leşinul de data asta.

- Ai fără îndoială dreptate, rosti Gideon privind-o sumbru pe menajeră. înainte să plec însă, am să-ţi repet ceea ce spuneam când am fost întrerupţi. Nu vei mai pune piciorul în apropierea peşterilor din stânci până nu rezolv povestea asta cu hoţii. E clar?

- Clar, răspunse Harriet cu nerăbdare, însă nu este deloc o cerinţă practică. Trebuie să vă însoţesc acolo ca vă arăt exact caverna care este folosită pentru păstrarea prăzii. E prea puţin probabil să o găsiţi singur. De fapt, aţi putea să rătăciţi ani întregi în căutarea ei. Nici eu nu am descoperit-o decât recent.

- Domnişoară Pomeroy...

Harriet văzu scânteierea unei hotărâri ferme în ochii lui căprui-deschis şi încercă să-i ofere cel mai cuceritor zâmbet al ei pentru a o învinge. Îşi aminti cum se obişnuise să procedeze cu tatăl ei. Acest gând o făcu să-şi dea seama cât timp trecuse de când nu mai trebuise să-şi impună voinţa în faţa unui bărbat. Bărbaţii puteau fi creaturi atât de încăpăţânate, reflectă ea. Iar vizitatorul ei părea mai înclinat în această direcţie decât majoritatea.

- Fiţi rezonabil, milord, spuse, adoptând intenţionat un ton liniştitor. Nu e absolut deloc periculos să merg pe plajă în timpul zilei. Tâlharii vin şi pleacă doar târziu în noapte şi doar o dată sau de două ori pe lună. Din cauza fluxului. Nu îmi asum nici un risc doar prin faptul că vă arăt caverna.

- Poţi să-mi desenezi o hartă, replică el cu răceală.

Individul începea să o irite. Oare chiar credea că avea să lase ceva atât de important în mâinile lui? În joc erau preţioasele ei fosile!

- Mă tem că, deşi mă descurc destul de bine la desen, îmi lipseşte complet simţul de orientare, minţi ea. Bun, deci, iată care e planul meu. Mâine am să-mi fac plimbarea obişnuită pe plajă. Puteţi face în aşa fel încât să ieşiţi şi dumneavoastră la aceeaşi oră, nu?

- Nu asta contează.

- Ne vom întâlni chipurile întâmplător, astfel încât oricine ne-ar vedea ar crede că a fost doar o coincidenţă. Am să vă arăt pasajul din stânci care duce la caverna tâlharilor, apoi vom stabili împreună cea mai bună cale de a-i prinde. Acum, dacă binevoiţi să mă scuzaţi, trebuie neapărat să mă ocup de doamna Stone.

- La naiba, femeie! Gideon îşi împreună sprâncenele negre într-o expresie de încruntare feroce. Poate te-ai obişnuit să împărţi porunci în dreapta şi-n stânga, dar să nu-ţi dea prin cap că poţi să-mi comanzi şi mie.

Din fericire, doamna Stone gemu chiar în acel moment:

- Ooh! O, Dumnezeule bun! Mi-e tare rău.

Genele îi tremurară convulsiv.

Harriet îi duse sărurile la nas şi îi făcu semn vicontelui să iasă.

- Plecaţi, vă rog, milord, spuse ea peste umăr. Trebuie să insist. Doamna Stone va fi cuprinsă de o criză de isterie dacă vă va vedea încă aici când va deschide ochii. Ne întâlnim mâine-dimineaţă în jurul orei zece, pe plajă. E singura cale ca să descoperiţi caverna cu pricina. Trebuie să mă credeţi.