| Acțiune | Polițiste | Thriller | Romance |
FINALIZATĂ | CORECTATĂ
PREVIEW - 8 CHAPTERS AVAILABLE
Lola, studentă la Universitatea din New York, este trasă în lumea bandelor de cartier după o întâlnire de câteva minute cu şeful bandei din Cart...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Max se plimba de la un cap la altul pe o străduță retrasă. O cutie de carton în care au fost banane i-a devenit minge de fotbal. Cu fiecare pas pe care îl făcea, o lovea mai tare. Și a lovit-o atât de urâcios într-un final, încât și-a pierdut forma, iar pantoful a lăsat în urmă o gaură. Se uita pierdut către zidurile unsuroase, cu mâinile în buzunare și părul răvășit și transpirat. S-a lăsat liniștea, nu pentru că nu era lume pe stradă, ci pentru că el avea nevoie de câteva momente de pace. A inspirat adânc aer în piept și a închis preț de câteva clipe ochii, până când s-a împiedicat de cartonul deformat în care încă își avea înțepenit piciorul. În nici câteva secunde, s-a lovit cu capul de zid, apoi cărămida dură s-a lovit de pumnul lui transpirat. A azvârlit mâhnit cartonul, cu grijă să-l mai lovească încă o dată. L-a urmărit cu atenție căzând cu un fâșâit pe pământ, într-o băltoacă.
Și-a luat o secundă pentru a se calma. Răzmat de zidul pe care tocmai l-a lovit, a încercat să își regleze respirația. Nici măcar vântul nu îndrăznea să sufle. Abia îi deranja o adiere blândă părul ciufulit. Iar răsăritul care îl scălda, de obicei, în răcoare și îl relaxa, s-a îngreunat. Un nod i s-a pus în gât, iar stomacul a început să-i forfote, deși nu îi era foame. Era greu de explicat senzația, pentru că bătăile inimii au accelerat. Cu fiecare privire pe care o arunca unei uși subțiri de metal, de la câțiva pași de unde se afla el, sentimentul acela devenea tot mai insistent. Nu îi dădea pace oricât de tare a încercat să inspire și expire sau oricât de mult s-a plimbat de la un cap la altul al aleei.
Privea la casele adormite și la luminile pe jumătate stinse, la tarabele care se deschideau odată cu prima rază de lumină, pregătite pentru a primi turiști, și își aduse aminte de seara trecută, de paharul pe care l-a împărțit cu Lola, de dansul ritmat pe care la jucat, de privirea ei electrică și buzele alea care-i spuneau tot ce alții nu aveau curaj să-i spună. Și-a amintit și de figura aia mică, pierdută, căzută într-un loc întunecos și de mascarada pe care s-a simțit nevoit să o întrerupă și pentru care, mai mult ca sigur, va primi vestea unei alte știri ,,fenomen" de la unul din băieții lui.
A lovit din nou cu pumnul în perete, de data asta ceva mai tare. Pigmentul de slabă calitate de pe cărămizi s-a luat pe mănușile lui negre. Nervos, le-a scuipat și a șters murdăria în silă. De parcă nu era saliva lui, s-a strâmbat tot și a frecat pumnul de pantaloni, apoi și-a dat mănușile jos și și-a trecut mâna prin păr. Privea luminițele din depărtare și oamenii care păreau pitici de unde era el. Cu un oftat lung, s-a agățat de balustrada șubredă a scărilor de lângă peretele transformat în sac de box. Le-a zgâlțâit în frustrare, după care le-a privit balansându-se în față și-n spate până când s-au așezat la loc cum erau, într-o rână. Culoarea se decojea de pe fierul subțire și rece, iar de dedesubt își făcea apariția rugina.
E al șaselea strat de vopsea pe care l-am dat în ultimele luni, își zise morocănos.
A pufnit pe nas și a tras de o coajă de vopsea. S-a jucat cu ea între degete, rupând bucăți mici până când n-a mai avut ce rupe.
