Oh, Ană..

CAPITOLUL 1

După baia bine venită am aterizat în patul imens din dormitorul Lenei, ea a despachetat și lasându-mi un bilețel pe frigider îmi spune că a plecat la servici și se întoarce la ora 16.
Am dormit atât de bine încât parcă toată energia orașului se adunase în trupul meu și era gata să cucerească lumea. Era ora 14 și eu am ieșit pe balconul imens sa inspir poluarea orașului sperând că voi simți și briza mării, da de unde?! Marea era cam la 5 km de unde eram eu deci de unde briză, doar claxoane nervoase, voci și priviri curioase ale orășenilor, spun asta pentru că eu veneam de la sat, da, da exact de la coada vacii, doar gimnaziu îl făceam în oraș ceea ce însemna 8km dus și 8 km întors pe jos zi de zi. A naibii că mâncarea bunicilor mereu era gustoasă și nu pierdeam in greutate deloc, parcă nici nu se cunoștea că merg 16 km zilnic. Intru în bucătărie, mănânc un sendviș și o sun pe mătușa mea dragă și scumpă sperând că ea chiar are un plan cu mine astăzi căci altfel consider că dacă stau in casă după ea de la 7 la 16 de luni până vineri o sa am o vacanță eșuată.
Îmi iau telefonul și o sun sperând că încă e aceiași femeie de la prima oră fără vre-o altă schimbare de comportament.
-Buna Lena, ce faci?
-La servici, gata ți-ai încărcat bateriile, ești pregătită pentru vara aceasta?
-Mai mult decât pregătită. Ce facem astăzi?
-Eu o sa întârzii, nu mai pot veni la ora 16 dar ai cheile de rezervă în cuier, poți ieși , mergi la tușa sau la Doraly. Te descurci?
-Oh, Lena. Am crezut că o să îmbătrânesc in apartamentul ăsta. Mulțumesc! Mă schimb și voi ieși imediat. Dacă mă rătăcesc te sun .
-Ai grijă de tine, vezi că în sufragerie pe canapea ți-am pregătit eu o ținută, ia-o. Hainele de acasă poți să le arunci.
-Multunesc încă o dată. Spor la muncă. Aud un oftat puternic părând obosită lovind cu degetele tastatura calculatorului.
-Papa Anne.
Da, ea îmi spune Anne, Annemary mai exact. Spunea că e un nume mai de oraș și mi se potrivește, mie îmi place și numele meu Ana-Maria ce rahat îl englezoiesti atât.
După apelul cu Lena am țopăit în pași de dans pe muzica din mintea mea până în sufragerie verificând hainele lăsate de Lena .
Drăguț, drăguț .
Un tricou viu colorat, lejer și niște pantaloni scurți largi că deh, nu aveam forme pentru strâmturi dar decât hainele mele ponosite de la țară e acceptabil deși eu nu prea las loc pielii sa fie atins de soare am zis ce naiba, sunt la mare. Mare distanță de casă! Nu mă cunoaște nimeni aici deci pot sa dau frâu minții mele sa se dezinhibeze!
Be free Ană!!
Dăă , normal că am fugit cu gândul să merg in Doraly doar nu o sa merg la mătușa Viorica sora bunicii mele, e drăguță ea dar are niște câini de nu îți vine să suni nici la ușă și un soț de zici că e militarul din pod a bunicii mele.
Oh, no baby Ana, nu acolo, nu astăzi.
Astăzi e prima zi a ta liberă fara animale, fără nebunul ăla de cocos nesuferit lăudat de bunicu că îl apucă păduchii la fix 5 dimineața și cântă răgușit de bătrânețe fara mila timpanelor mele de adolescent. Cobor cele 4 etaje care acum îmi pare doar unul așa energie am și ajunsă în fata blocului inspir iar aerul de oraș vrând să îmi între pe sub piele, sa îmi treacă prin sânge sa fiu una de a lor chiar și pentru o vară vreau sa ies de aici o orășeancă arogantă sa intru cu dreptul în primul meu an de liceu. Bolboacă bombă ajung acolo, sa mor de nu, nici dracu sa nu mă recunoască!
În fața blocului 3-4 taximetriști mai triști decât sendvișul meu mâncat mai devreme iar în treapta o trecere de pietoni și clar acolo merg, stau la semafor cuminte, adierea amiezii îmi zburdă pletele lungi și blonde iar eu de rușine să nu mi se facă o claie în cap îmi pun ochelarii de soare pe ochi crezând că așa îmi voi mai ascunde din chip. Ce proastă sunt, oh Ană ..nu te cunoaște nimeni aici, ce faci? Privesc fiecare om, ii studiez chipul atentă la fiecare detaliu fiecare gest al feței și al corpului, ador sa fac asta, e un dar din a fi timidă. Doar taci și observi pe restul. Dar nu, vara asta mă va observa ea pe mine doar că o iau pas cu pas nu e ca și cum apune soarele și mă întorc pe toloacă cu păsările. Nop , va dura cam 5-6 săptămâni în care transformarea mea trebuie sa ia neapărat forma finală mult așteptată.
Traversez regulamentar și încrezătoare în pașii mei și din nou la dreapta pe alee, mergeam agale citind chipurile șoferilor care mai de care cu stările lui. Foarte interesant Ană ! Fă-ți o viață socială, nu o mai inspecta pe a altora. Tâmpită ești, îmi scutur capul ușor și îmi revin. Am trecut pe lângă o spalatorie auto doar așa știam că voi ajunge în curând la Doraly și trecând pe acolo aud un fluierat de admirație, cum auzeam in filme că fluieră unii după tipe zdravene . Mă uit în jur eram singură, mă uit în curtea spălătoriei și acolo 3 tipi și o mașină se holbau ca la ultima fiță de limuzină. Bronzați, înalți, bruneți in maieu și bermude se uitau în direcția mea.
Am încetinit și mergeam mai agale decât o făceam mai devreme și cu o mișcare văzută la reclame îmi las ochelarii pe vârful nasului uitandu-mă la ei pe deasupra și facându-le cu ochiul îi salut discret cu cealaltă mână. Și du-te Ană!
Da am mers mai departe spre destinația mea, nu aveam de ce sa ii bag in seamă pe acei alfa deoarece tot pe acolo trebuia să mă întorc înapoi deci sigur ii voi revedea din nou și îi voi studia mai bine data viitoare.
Îmi sclipesc ochii văzând marele complex comercial știind că am buget nelimitat dar eu nu la cumpărături am venit, ci la studiat..vreau sa adopt stilul orășenilor, să ii văd în diferite situații, sa vad reacții.
Prin adierea vântului ușor puteam simți soarele dogoritor pe pielea mea și simțeam nevoia de ceva rece așa că intru in complex și caut cea mai apropiată cafenea.
Lasă cofeina, unde găsesc eu nicotină? Într-o lună fac 14 ani..aici nu e că la noi pe gârlă sa se dea tutun la oricine spune că e pentru tata, da recunosc spre sfârșitul clasei a 8-a pufăiam in spatele scolii că ziceau unii că ăsta e primul pas spre un liceu liniștit în categoria celor văzuți bine.
Na bun...mi am ars unghiile de câteva ori cu chibritul în vânt dar am învățat ceva nou. Mi am făcut curaj și am intrat într-o cafenea tare simplă dar în centru tuturor deci puteam să savurez ceva gustos și să învăț ceva nou. Prinsă in gândurile mele și căutând parcă ceva infinit in telefonul meu lent mă sperii de o umbră ajunsă prea aproape de mine.
Să-mi bag..ptiu Drace!