𝘔𝘌𝘚𝘈𝘑 𝘈𝘚𝘊𝘜𝘕𝘚 -𝒥𝒦-

9

Zilele în care stau acasă mi-se par stresante din cauza răceli, pare că s-a îndrăgostit de corpul meu și nici cu sutele de medicamente nu mâ simțeam chiar asa de bine. Mă decid să cobor încet în bucătărie pentru a mânca, mama fiind la muncă nu avea cine să mă ajute. Mă țineam de peretele camerei și mergeam lent. Doamne, urăsc din toată inima mea răceala asta.. De mult timp nu am mai simtit durerea asta în corpul meu,era un lucru pe care l-am uitat.Acum dupa ani simt din nou raceala așa puternică.Mama îmi pregatiseră mâncare de aseara deci doar o voi încălzi. Pașii lenți mei prin casa,eram obosita și foarte stresata pe lângă sentimentul de slabiciune pe care mi-l creeaza raceala asta afurisita.
-La naiba! 
Aud un glas din camera fratelui meu,de ce era treaz? Mă gândeam că poate s-a enervat la jocurile sau probleme cu noua iubita.Hmm,Youn se pare ca Jess are de gand să-și facă de cap cu sentimentele tale de "baiat mare",avea douazeci de ani dar mintea lui era împărțită la doi. Uneori era atat de imatur si plin de viata,te simteam minunat pe langa el dar noi nu prea stateam  împreună din lipsa lui de timp. Ori ne certam de parca erai doi straini într-o piață mare.Faculatea pe care el o studia ma făcea să mă gândesc daca chiar suntem frati sau este schimbat la nastere de catre medici spitalului. Nu semănăm deloc,era obsedat de informatica si tot ce înseamnă calculator. Iar planurile mele de viitor era sa ajung un bun design-vestimentar fiind visul meu de mic copil.Suflam încet si cald peste mâncarea mea iar gandurile m-au ajutat sa trec mai ușor peste durerile corporale. Dupa ce am terminat de mancat am pus vasele ce au ramas si am urcat usor înapoi in camera mea,telefonul meu suna si aud glasul ingrijorat pe care mama uneori nu prea il avea.
-Da?
-Cum te simti?Mai bine? Ai mancat? Vorbea atat de repede de parca voi înțelege ceva din tot ce spunea atat de rapid..
-Usor,mamă spun puțin speriata iar ea rade de mine.
-Nu mi-ai răspuns la întrebare,domnisoară.
-Abia ce am mâncat,sunt mai bine insa somnul este foarte de folos acum. Am inceput sa casc in timp ce vorbeam cu ochii aproape închisi de somn.
-Bine draga mea,te voi suna sau mai bine suna-ma tu cand te trezesti.Ok?
-Da,serviciu usor.
Am inchis si mi-am lasat ochii sa se inchida iar visurile mele erau unele ciudate de la un timp,faptul ca il tot visam pe Jungkook ceva nu imi suna si nu miroase a bine. Bine,nu e ca si cum m-am gandit doar la acel vis sau mai bine zis halucinatie pe care am avut-o cu venirea racelii in viata mea. Atunci totul se face alb iar eu dorm profund din cauza medicamentelor preferam sa ma odihnesc decat sa stau treaza sa vorbesc cu restul,ma surprindea ca pe toti îi interesa de mine cand stateam acasa. Uneori unii oameni apreciaza mai mult lipsa decat prezenta ta. Cand eram la liceu nimeni nu vorbea cu mine sau ma baga in seama,poate.. pentru ca eram mereu cu Ays. Asa am fost de mici insa vorbeam si cu restul.
M-am trezit din cauza atingerilor pe frunte ale mamei,se pare ca s-a facut destul de tarziu si am dormit mult. Dupa cum am spus acele medicamente mă fac încet,încet bine.
-Bună dimineața,soarele meu. Spune mama cu zambetul ei placut. 
-Buna si tie,mama. M-am ridicat cu ajutorul mamei in fund,se pare ca raceala trecea si eu ma simteam si mai bine cu ficare pastila luata.Spre surpinderea mea eram putin mai bine ca astazi dimineata,era deja aproape a treia zi de raceala.
-Mă bucur că încet,încet îți revii. Astăzi este Joi dacă până Luni te simți bine poți merge linistita la  liceu,bine ?
-Sigur mama. M-a îmbrățișat fericita ca sunt aproape gata sa imi revin si ma voi pune repede pe picioare. Acele pastile erau destul de bune,pe langa ce luasem eu.
Mi-am luat telefonul in mana si lumina lui era destul de orbitoare pe lângă întunericul din camera mea. Mama plecase deci a închis ușa iar eu nu aprinsesem lampa ce statea pe nopiera.
Mesajele lui Ays erau în număr de treizeci si cinci ,mă speriam uneori cât de panicată poate să fie când îmi este rau sau sunt răcită,am intrat pe mesaje și observam ceva dubios la un moment dat.
"-Gin a început să scoata vorbe despre cum ne vedem noi patru,se pare ca gelozia sa și obsesia pentru Jungkook devine tot mai intensa..
-Fratele tau știe despre asta,Ays sau?
-Da, însă nu i-a spus nimic..la un moment dat am auzit o discutie azi de dimineata că Jungkook a pus ochii pe tine doar pentru a se distra,iar prietena ei a spus ca nu se poate.
-Va renunța la un moment dat,sunt sigura însă aici Jungkook este singurul care o poate potolii în momentul de față.
-Nu cred că-i pasă,cu tine se stie de atata timp Sun. Întru-un fel comportamentul pe care il are este unul acceptabil.
Daca ai știi Ays ce comportament are fratele meu cu tine și tu te-ai mira de toate sentimentele confuze care înoată acum prin mine și încearcă să mă sape pentru ca efortul pe care îl fac atunci când ne vedem sa nu îmi zboare gândul și să rămân cu gândul și capul la discuțiile pe care le avem.Am decis sa nu-i mai raspund acum pentru ca starea mea nu era una bună pentru a continua toata discuția care sunt sigura ca va ajunge destul de departe..

Bună, îmi cer scuze de greșelile gramaticale găsite pe parcurs. ❤️