Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eun-Bin privea într-un punct fix de câteva ore în timp ce zarvă era în jurul ei. Nu era atentă la nimic, doar se gândea la câteva lucruri încontinuu.
O interesa faptul că distrusese o mașină? Nu.
O dureau rănile pe care le avea? Nu.
Era nervoasă? Nu.
O durea? Da! O durea să știe că el era la ea. Că era la ea acasă în timp ce ea suferea. Ce căuta acolo, în loc să îi accepte propunerea, și să se bucure împreună?
Parcă o iubea...
- La dracu, uită-te la mine nebuno! urlă un polițist mai plinuț, în timp ce își izbi mâinile de masă cu putere.
Eun-Bin, ridică o sprânceană, rânjind în colțul gurii. Nebună? Poate era.
- Ai primit un ordin de restricție. Nu te mai poți apropia de Kim Yona! Ai înțeles?! țipă bărbatul, câțiva stropi de salivă ieșind din gura lui, aterizând pe diverse lucruri, dar din fericire, nu pe fața ei.
Oftând, ea se ridică mergând spre ieșire, dar se opri în loc, un zâmbet imens fiind prezent pe chipul ei palid.
Se întoarce puțin spre polițist și-l privi cu răutate pură și batjocoritor.
- Data viitoare când îți dai plămânii afară, n-o mai face cu precipitații. Este scârbos. rosti ea, făcând o expresie dezgustată, după care ieși din încăpere și din instituție.
Scăpase ușor, dar nimeni nu-i garanta că data viitoare va fi la fel. Bineînțeles, dacă va mai exista o dată viitoare.
Aerul de afară o întâmpină, ea inspirându-l adânc în piept, de parcă era pentru prima oară când o făcea după mult timp.
Aproape de scări era parcată mașina lui Taehyung, el fiind rezemat de ea. O aștepta. Inima ei bătea tare, dar mască totul cu indiferență. Totul pentru că, el o rănise.
Se opri în dreptul lui, așteptând să spună ce dorea, ear după să plece acasă cu durerea ei.
- Ce dracu a fost în mintea ta?! țipă el.
Eun-Bin își băgă degetul în ureche, învârtindu-l de câteva ori în timp ce se strâmba.
- Aish, o să mă surziți cu toții la un moment dat. îi răspunde ea sarcastic.
Taehyung o apucă brutal de încheietură, apropiind-o de el.
- Nu am chef de miștourile tale. Tu gândești măcar?! Ai vandalizat o mașină și ai și bătut o persoană. o privea intens și plin de nervi.
Ce mai rămăsese din inima lui Eun-Bin se sfarmă din nou. Asta conta pentru el, că a lovit-o pe Yona? Ea nu era importantă? De fapt asta a fost de la început. Un joc. Un nenorocit de joc pentru Taehyung.
- Nu e de parcă e moartă. își dă ea ochii peste cap.
"Nu încă."
- Ție chiar nu-ți pasă deloc? îi dădu el drumul la mână.
- Dar ție ți-a păsat? îl întrebă ea, simțind deja nodul din gât, dar se ținea tare.
Ultimul lucru pe care-l voia în acel moment era să plângă în fața lui.
- Poftim? întrebă și el la rândul lui nedumerit.
- Tie ți-a păsat când ai plecat și m-ai lăsat singură, iar după ai plecat la ea? Eun-Bin își încleștă dinții și pumnii, vorbind tare și răspicat.
- Ce? Nu, ai înțeles greșit, eu... . vru el să clarifice totul dar ea îl opri, palma ei făcând contact cu obrazul lui, un sunet puternic se auzi, la fel ca durerea fizică pe care o avea Taehyung.
- Ești patetic. Sper să ai o viață bună alături de târfa ta. Apropo, înainte să mă dai tu afară, îmi dau eu demisia. împroșcă ea cuvintele cu ură spre el, după care plecă spre casă.
Până la urmă blonda era de vină. Era vina ei că Taehyung a părăsit-o pe ea când a auzit propunerea.
Totuși, ura și gelozia din ea nu o puteau lăsa să îi dea pace ei. Un rânjet nebun îi imprimă iar chipul. Avea două lucruri de făcut în acea seară.
Două lucruri extrem de importante ce avea să le planifice în detaliu în acele cinci ore rămăse la dispoziție.
Când ajunsese acasă, căută rapid un telefon, ascuns bine. Trebuia să lucreze ca un profesionist.
Apelă singurul număr salvat, inima ei bătând puternic și nerăbdătoare.
- Eun-Bin! Ce plăcere. Cu ce te pot ajuta păpușă? se auzi o voce groasă de la celălalt capăt, fiind puțină bucurie în voce.
- Am nevoie de o porțiune de-a ta pentru somn veșnic. chicoti ea, știind prea bine că bărbatul va ști la ce anume se referea sau ce își dorea.
- Observ că ești pusă pe fapte mari dulceață. Îmi place. Când ai nevoie de ea? întrebă el, acum fiind mai serios, dar tot amuzat de intențiile ei macabre.
- În seara asta. Mă grăbesc. îi spuse ea, acum având tonul vocii rece precum gheața.
- Am înțeles, ne vedem diseară în același loc, ca de obicei. zice bărbatul, după care închide apelul.
Eun-Bin se trânti în pat gândindu-se la cum va proceda pentru a avea timp să facă și celălalt lucru din acea seară.
