Ochii Bestiei

Capitolul 13

AMELIA EVANS

In mod automat picioarele mi se inmoaie, am un cutremur in tot corpul care nu il pot controla. Privirea lui intunecata s-a fixat asupra mea, cu acei ochi verzi stralucitori si jumatate de zambet aparand incet pe gura.. La naiba, nu ma pot rezista.

- Ce? - intreb soptind ca sa nu-mi trezesc parintii.

- Nu sunt genul sa iti aduca mic dejun la pat dar sunt genul sa te invit la ceva maine. - raspunde cu vocea lui groasa.

- De ce ar trebui sa accept?

- Daca nu vrei nu am de gand sa te implor. - spune el.

- Ei bine, nu, nu vreau.

Ridicand din umeri, scoate o tigara si o pune intre buze.

- Isabella, haide sau te las aici. - o amenint.

- Vroiai sa te implor, nu? - rade rezemat de perete.

- Nu imi pasa, as fi raspuns la fel. - ma uit la el sfidator.

Trage din tigara lui si imi sufla fumul in fata. Cum poate sa-mi placa de aceasta bestie? Nu pot sa inteleg.

- Isabella.

O prind de brat si trag de ea.

- La naiba fata, imi luam ramas bun. Tu nu? - intreaba facandu-i semne cu degetele lui Vicenzo.

- Nu mai am ce sa vorbesc cu nemernicul asta.

- Nu te supara fata cu ochi de scortisoara. - se apropie si Isabella se da deoparte - Nu sunt unul dintre care te implora dar nici unul dintre cei care renunta.

Inghit in sec. Privirile noastre par sa vorbeasca, desi ma simt oarecum inconfortabil.. nu ma pot opri sa ma uit la el.

- Atunci renunta. - ii dau cu degetul peste umar.

Ma apuca de incheietura mainii si imi aduce corpul mai aproape de al lui. Intregul meu corp se preda, este incredibil, e doar un nemernic, un antipatic dar nu ma pot controla cand sunt in preajma lui.

- As putea sa iti dau o palma.

- Provoaca-ma - se apropie mai mult de fata mea.

Isabella si Vicenzo se uita la noi de parca s-ar uita la un film, nu prea stiu ce, groaza, comedie sau dragoste.

- Mai bine plec, nu vreau ca parintii tai sa te gaseasca cu un tip ca mine. - trece degetul peste barbia mea in timp ce sopteste.

- Nici eu nu vreau. - ii dau degetul deoparte.

Arunca tigara jos si pleaca cu mainele in buzunar dupa ce si-a bagat o guma in gura.

Mintea mea are atatea intrebari fara raspuns: Cine esti? De ce nu pot sa-mi controlez corpul cand te am langa mine? Si de ce simt ca tu poti sa fi cel care ma impinge la limita, sa ma consumi dar sa ma faci fericita si nefericita in acelasi timp?

Reusesc sa o bag pe Isabella in casa si sa intram in camera mea fara ca parintii mei sa observe sau sa auda ceva.

- Am crezut ca-ti mananca gura chiar acolo. - comenteaza ea.