Când nu mai simți că trăiești, totul în jurul tău devine fad și neînsemnat, iar activitățile care odată te făceau fericit sunt umbrite de amintiri tulburătoare, ajungi să nu-ți mai pese de lumea în care trăiești și, în consecință, nici de tine ca persoană, ca individ.
În cazul acestei cărți, titlul semnalează întocmai ideea principală a poveștii. Când viața ia o întorsătură dezastruoasă și totul pare să se ruineze în jurul ei, Mer încearcă să o ia de la capăt. Cu un pas aproape de prăpastie, de colaps, ceva o îndeamnă spre o nouă încercare – să-și părăsească orașul natal părea, în acel moment de cotitură, portița de scăpare.
Mer întâlnește oameni noi pe care speră să îi numească prieteni cândva, însă așteptarea se dovedește a fi deșartă când descoperă că nu e compatibilă cu niciunul dintre ei și că singura speranță pe care o avea în legătură cu un nou început se stinge ca lumina unei lumânări într-o zi vijelioasă.
Dacă ai nevoie de o carte care să te zdruncine și care să te încarce cu sentimente, fie ele plăcute sau mai puțin plăcute, „Până la colaps" este ceea ce căutai. Ia-ți o ciocolată caldă și niște botoși călduroși și pufoși și devorează capitolele de până acum.
Bună! Asta este promovarea ta. Îmi cer scuze pentru așteptarea îndelungată și pentru faptul că ceea ce am scris aici e cam simplu, dar deocamdată povestea ta nu s-a lansat cu totul în acțiunea ei. Dacă ai nevoie de sfaturi pe parcurs, sunt aici. Pupici!
