💜𝐒𝐞𝐜𝐫𝐞𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐆𝐢𝐫𝐥 🖤

²⁶ 𝑆𝑢𝑛𝑡 𝑢𝑛 𝑛𝑖𝑚𝑒𝑛𝑖?

Au trecut deja 3 săptămâni. Pot spune că acestea au fost destul de linistitoare. Jungkook a fost exmatricula, intr-u sfârșit. Eu m-am concentrat foarte mult pe repetițiile ce aveau loc de 3 ori pe săptămână. Chiar incercam sa ne descurcam si sa lucram la debutul nostru. Domnul J.Y. Park ne-a spus că dacă o vom ține tot așa vom ajunge sa debutam peste câteva luni. Ma inteleg extraordinar si cu membrele din trupa. Cea mai buna prietena imi este, de sigur, Nayeon, dar ma inteleg extraordinar si cu Momo din Tzuyu. Cu Hyunjin nu prea am mai vorbit. Ma cam întristează acest fapt. Simt ca ar trebui să îl țin departe de mine, dar în același timp doresc să imi fie aproape. Chiar nu stiu ce voi face.

.・゜゜・.・゜゜・.・゜゜・.・゜゜・

[La școală]
Am primit un mesaj ciudat dimineata, la ora 4:46. Ma sperie faptul că sunt urmărită si ca as putea pati ceva. În plus părinții mei sunt la o ședință si se vor întoarce după ora 23. Mesajul spune așa: "Crezi ca ai scăpat atât de usor după câte mi-ai facut? Crezi ca după ce ai rămas fără masca aia nenorocita vei fi ca un om normal? Nu, nu prea cred. Nu esti mai interesanta si am sa iti dovedesc cât de curând că nimanui nu-i va pasa dacă tu vei dispărea sau vei fi acolo cu ei. Esti o umbra ce dispare si apare, esti doar un personaj episodic intr-o poveste lungă. Iti voi demonstra cât de neînsemnată esti pentru " prietenii tai". Ne vedem cat de curând. "

Imi este destul de frica sa merg in acest moment acasă de una singură. Însă, cine știe. Poate este doar o farsa. Posibil as fi supărat cu ceva pe cineva sau habar nu am. In plus sunt protejată, am facut karate ceva ani 🙂
...... 😣.

M-am îndreptat către agenție căci astăzi avem repetiții. Soarele strălucește cu putere la ora 3:46. Totul era in regulă.

.・゜゜・.・゜゜・.・゜゜・.・゜゜・

Am terminat repetițiile pe ziua de azi, urmând sa ma intorc peste 2 zile, deoarece acestea le aveam in zilele de luni, miercuri si vineri, iar astăzi era miercuri. S-a intunecat deja. Era 6:24 de minute. Fiind in luna noiembrie, noaptea vine mai repede. Am pornit spre casa in pasi lenți gânditoare.

In acest moment ma simt urmărită. Mi se pare? Nu prea cred. Ma intorc, dar nu vad pe nimeni. Merg pe o străduță mai retrasă pentru a ajunge mai repede acasă, dar ma simt trasă si vad pe cineva care imi pune ceva la gura si adorm instantaneu.

Hyunjin pov.

Nu am mai vorbit de ceva timp cu Mina. Ar trebui să îi spun ca sentimentele mele sunt reale? Aish, nu stiu. Vreau sa plec, dar observ caietul de biologie al Minei in banca. Sigur si l-a uitat. Maine urmeaza sa fim ascultați si daca nu avea caietul nu avea de unde învață. Ea, cel puțin, invata, nu ca alți 🙄.

Prima dată am fost la Felix unde m-am întalnit si cu Han pentru a ne face temele si proiectul pentru geografie. Se făcuse deja ora 6:18. Cred daca ar fi bine sa marginea sa ii duc caietul Minei, si poate reusesc sa ii vorbesc.

Astfel m-am îndreptat spre casa ei. Când am ajuns în fața locuintei am sunat, dar nimeni nu mi-a raspuns. M-am gandit ca Mina încă nu s-a întors de la agenție. Era ora 6:48. I-am lăsat caietul lângă ușa, jos și i-am scris un biletel: "Ti-ai uitat caietul în banca și m-am gandit ca vei avea nevoie de el. Cu plăcere. Poate ne putem vedea în acest weekend să îți spun ceva. Imi dai răspunsul maine la școală. - Hyunjin"

Asa am aplecat din fața casei Minei.

.・゜゜・.・゜゜・.・゜゜・.・゜゜・

Mina pov.

Ma trezesc și observ ca nu sunt acasă. Imi aduc aminte de cele petrecute aseara și simt ca încep a ma panica. Ma aflăm intr-o camera normală, de fapt un dormitor. Eram legată de un scaun, asta inspaimantandu-ma. Aud niște pasi ce par a urca niște scări ce se îndreaptă spre camera acesta. Acea persoană deschide usa și răman uluita:

Jungkook: Te-ai trezit. Ce frumos. Intr-un sfârșit.

Mina: De ce m-ai adus aici?

Jungkook: Oare? Nu e evident? Pentru a ma răzbuna. În primul rând, fiindcă m-ai facut de ras în fața întregii școli cu porcaria aia de postare.

Mina: În care erau prezentate a toate faptele tale reale, spun și Jungkook în dă o palma peste obraz.

Jungkook: Ce te bagi tu în treaba mea. Ce legătură are asta cu tine. Și tot din aceeași cauza te-am adus, și fiindcă ai prins prea mult curaj și speranța și nu mai sti unde iti este locul. Du-te înapoi la introvertivitatea ta. Iti stătea mai bine pe fața.

Mina: Și ce vrei sa faci dacă m-ai adus aici?

Jungkook: Să iti demonstrez cât esti de proasta și ca nimănui nu-i va pasa de plecarea ta. Esti un nimeni. Și în același timp voi profita și eu de ocazie, spune și zambeste pervers.

Ma sperie toate acestea. Cu ce am greșit? Este atât de greu să iti faci prieteni. Oare sa aiba dreptate? Sunt un nimeni?

Jungkook: Vin-o jos sa mananci ceva.

Ma dezleagă și ma împinge spre bucătăria din casa imensă. Acolo observ o bucătăreasă bătrână ce arenja masa pentru o singură persoana. Se pare că el mâncase dinainte. Am mâncat și eu, sperând să nu fie otrăvită, apoi m-a trimis în camera, incuind ușa, spunând că se va întoarce peste câteva ore și să mă pregătesc pentru ce va urma când va reveni. Ma sperie. Oare ce vrea de la mine cu adevărat?

-🕸

Cine credeți că o va salva pe Mina?