Jurnalul unei alchimiste

Capitolul 11.

M-am ridicat de la birou și am deschis ușa pentru a da nas în nas cu Allen. L-am lăsat să intre și el s-a așezat pe pat, printre zecile de plase pe care tot nu am apucat să le strâng. M-am uitat la ceas. Era 8:30. Cum a trecut așa repede timpul?

Allen a văzut caietul și mi-a aruncat o privire întrebătoare. Am dat din cap în semn de da, iar el a luat caietul de pe birou și a început să citească. Se pare că scrisesem vreo cincisprezece pagini pline cu vrăji.

-De unde ai toate astea? m-a întrebat Allen după câteva minute

-Nu știu, pur și simplu au ieșit din mine. E foarte ciudat, habar n-am ce am scris acolo, i-am răspuns

-Păi, sunt vrăji de toate felurile, din categoria ”vrăjilor de bază”, adică cele pe care aproape toate sufletele le știu. Dar ultimele sunt scrise cu... hieroglife sau ceva de genul, pentru eu nu pot să traduc așa ceva.

-Dar... Tu de unde știi toate astea?

-Asta am vrut să-ți zic azi, la franceză. Am visat tot felul de chestii ciudate azi-noapte. Și, Alaska, sunt protectorul tău, ar fi bine să nu mă ignori când încerc să văd ce se întâmplă. Tipul acela, Damon, avea ochii de culoarea aurului, iar asta e una dintre trăsăturile Walgarilor.

-Dar... Ce sunt Walgarii ăștia, până la urmă? Adică, știu că pe tine te-am salvat recitând vraja de la capitolul ”cum să salvezi pe cineva furat de un Walgar”, dar urma să caut mai târziu ce sunt ei de fapt.

-Păi... În Egiptul antic, zeii  locuiau pe Pământ, sub formă de animale, plante sau, uneori, chiar oameni. Faraonii, spre exemplu, au fost aproape toți zei. Toți, mai puțin Tutankhamon. El a fost fiul faraonului Amenhotep IV , sau Akhenaton, și al reginei Kiya, și pe sora lui vitregă o chema Ankesenamon. Ei, după cum probabil știi, Tutankhamon este unul dintre cei mai celebri faraoni, dacă nu chiar cel mai cunoscut. El s-a născut în anul 1341, înainte de Hristos, în orașul Aketaton, pe care oamenii îl mai numeau și ”orizontul lui Aton”. La șapte ani s-a căsătorit cu sora sa vitregă. Tronul, care era de drept al fratelui său Smenkhkare i-a revenit lui după ce acesta a murit. În al doilea an de domnie, el a părăsit capitala întemeiată de tatăl său și s-a stabilit în Memfis. Tutankhamon s-a născut Tutankhaton, însă în Memfis și-a schimbat numele din Tuthankaton, care înseamnă ”imagine vie a lui Aton” în Tutankhamon, care înseamnă ”imagine vie a lui Amon” și a început să demoleze templele închinate lui Aton.Din cauză că s-a luptat atât de mult pentru promovarea zeului Amon și renegarea lui Aton, oamenii credeau că el este zeul Amon, deși nu era așa.
Faraonul era de fapt un Stăpân, cel al Morții, la fel ca Aidan. Tutankhamon a ajuns faraon pentru că tatăl său, Akhenaton chiar era zeul Aton pe pământ. Aton l-a trimis pe Tutankhamon în scaunul faraonului după moartea gazdei sale, Akhenaton, pentru că băiatul i-a promis că va avea grijă ca Aton să fie în continuare venerat ca unicul zeu al Egiptului, însă Tutankhamon l-a înșelat și a distrus, după cum am zis, templele în onoarea lui Aton și l-a readus la putere pe zeul Amon. Se spune că tânărul Stăpân ar fi fost de fapt în slujba zeului Amon, și că de aceea l-a venerat și și-a mințit tatăl.
Se știe că Tutankhamon a fost foarte diform: laba piciorului stâng îi era îndoită înăuntru, avea șolduri de femeie, picioare strâmbe, degetele de la picioare încovoiate, dinții strâmbi. Nu se compara cu masca de aur de pe mormântul său. Acum, arheologii au spus că trupul său diform era un rezultat al faptului că mama sa, Kiya, și tatăl său, Akhenaton, erau, pe pământ, frate și soră, însă, adevărul este că atunci când Aton a văzut că Tutankhamon l-a trădat, a creat Walgarii, niște ”umbre” care umblă pe pământ la comanda Stăpânilor sau a Zeilor pentru a fura Sufletele și a le duce în neant.
 Acum, când Walgarul m-a atacat pe mine, tu ai intervenit destul de repede astfel încât am scăpat fără daune, însă când Walgarul trimis de Aton spre fiul său a încercat să-i fure sufletul, Amon a reușit să-l salveze prea târziu, astfel încât deși sufletul nu i-a fost trimis în neant, trupul lui Tutankhamon a suferit traume grave.
În caz că te-ai pierdut: Akhenaton, tatăl lui Tutankamon a fost ”gazda” zeului Aton.
Amon este zeul în slujba căruia lucra Tutankhamon, și cel care l-a salvat pe acesta de Walgar.
Kiya este mama lui Tuthankamon, iar Ankesenamon este sora vitregă a faraonului și soția acestuia.
În concluzie, Walgarii sunt o creație a zeului Aton, care au puterea de a fura suflete și de a le trimite în neant. Iar, după ce un Walgar a trimis un suflet în neant, singurul mod să-l salvezi de acolo este să mergi după el, reanimarea prin vrajă nu mai e posibilă.

 *

-Wow, am zis după ce Allen a terminat de vorbit.

-Da, e... mult să procesezi, a răspuns el

-Păi, cred că pot eu să-mi dau seama ce sunt hieroglifele astea, adică, la urma urmei, eu le-am scris, nu?

Ne-am apucat să descifrăm cele două pagini pline cu hieroglife, și în final am obținut ceva foarte interesant.

Am aflat că Tutankhamon a murit nu pentru că a fost ucis, și nici pentru că a fost bolnav, ci, pentru că Nefertiti, soția lui Akhenaton; soacra și, se pare că și mama vitregă a lui Tutankhamon, a încerat să-l ajute pe faraon să fugă de urgia propriului tată, însă pe când au ajuns la granița Memfisului o grămadă de scarabei sacrii i-ar fi târât înapoi de unde au venit. De atunci nu se mai știe nimic de Nefertiti, iar Tuthankamon a fost dus în rămășițele unui templu al lui Aton, unde zeul Amon nu avea niciun fel de putere, iar un Walgar i-a furat în sfârșit sufletul și l-a trimis în neant. Trupul a fost găsit tocmai de Ankesenamon, soția faraonului, care a fost amenințată de Aton că, dacă spune ceva, va avea aceeași soartă ca și soțul ei. Ca avertisment, Aton i-a omorât ambii copii cu faraonul,care vor fi ulterior îngropați împreună cu tatăl lor în mormântul acestuia. Pentru că Ankesenamon i-a găsit trupul lui Tutankhamon și a refuzat să divulge orice detaliu cu privire la moartea acestuia, susținând că ea doar l-a găsit acolo și că nu știe nimic despre moartea lui, aceasta a rămas până în ziua de azi suspectul principal în cazul uciderii faraonului, împreună cu Maya, un servitor al acestuia, generalul Horhemheb, care este însă considerat cel mai puțin plauzibil și, în final, Ay, vizirul faraonului, care l-ar fi omorât ca să preia puterea, fapt care s-a și întâmplat.
După uciderea lui Tutankhamon, Ay a fost încoronat, iar lui Aton i s-au luat toate puterile după o aprigă bătălie împotriva lui Amon, care a rămas zeul suprem al Egiptului.

*

-Okay, toate astea sunt...mari. Adică, noi tocmai am aflat ce s-a întâmplat cu Nefertiti și de ce a murit de fapt marele faraon Tutankhamon! Tu îți dai seama ce înseamnă toate astea? i-am spus lui Allen după ce am terminat de descifrat tot mesajul

-Da... E important... Uite, e 10 deja, trebuie să mă duc la mine, la 10 jumate e stingerea și chiar nu vreau să îți fac probleme. Mâine nu cred că avem ore comune, nu? ne-am uitat amândoi la orare și ne-am dat seama că nu aveam nicio oră împreună. Ok, păi, ne vedem la prânz, nu? a întrebat Allen

-Da, sigur, tot acolo, am răspuns eu

-Și, după școală, mă aștepți în fața porții principale și vedem ce mai putem afla, bine?

-Da, sigur....Stai. Nu pot, am două ore suplimentare, de pian, scuze.

-Păi, vin și te iau de acolo, atunci. Ne vedem mâine, ok ?

-Da, sigur.

I-am zâmbit distant și m-am ridicat ca să îi deschid ușa. Am vrut să-l conduc până pe hol, iar când am ieșit de la mine din cameră l-am văzut pe Damon și pe Evelyn pe canapea, uitându-se la un film. I-am ignorat și l-am condus pe Allen la ieșire.

-Ne vedem mâine. Noapte bună, am zis

-Noapte bună, a răspun Allen și mi-a zâmbit, dându-și din nou părul din ochi cu gestul acela drăguț pe care-l face mai mereu.

Am închis ușa în urma lui și m-am dus la mine în cameră, unde am aranjat într-un final sutele de haine, prosoape, caiete, manuale, genți și machiaje în dulăpioare, m-am schimbat în pijamale și m-am băgat în pat, reușind pentru a doua oară de când sunt în trupul ășta să am un somn fără vise.