Ex - Best friends

Amintiri

Hinata P.O.V.

Alergam de mai bine de 10 minute. Trecusem si de scoala si de mall si ne indreptam spre padure. Drumul imi parea foarte cunoscut, dar am ales sa ignor asta.

-Imi...spui si...mie...unde mergem?

Il intreb, gafaind de la oboseala. S-a oprit si m-a intrebat:

-Ai incredere in mine?

Am ezitat putin la inceput, dar apoi am dat aprobator din cap.

-Sa zicem ca am...

A inceput sa zambeasca, iar apoi a venit in spatele meu si mi-a pus o esarfa la ochi. M-am incordat.

-Relaxeaza-te. Nu o sa iti fac nimic, jur.

Imi sopteste in ureche, trimitandu-mi fiori pe sirea spinarii. Am dat aprobator din cap, iar Naruto m-a luat de mana si m-a condus pe un fel de carare plina cu gropi.

-Tu vrei sa ma arunci intr-o groapa de pe drumu' asta?

Il intreb chicotind. A inceput sa rada.

-Desi mi-ar placea sa nu mai pui atatea intrebari, am sa iti raspund doar la asta.

Am asteptat raspunsul, dar in loc de asta, am simtit respiratia calda a lui Naruto pe gatul meu. Am inceput sa rosesc, iar el a inceput sa rada.

-Ce credeai ca iti fac?

Ma intreaba.

-Mergem odata?

Il intreb, evitand intrebarea pe care a pus-o. A inceput sa ma tarasca printre tufe si copaci...cred. Eventual ne-am oprit, iar Naruto mi-a dat jos esarfa de la ochi. In fata mea era un peisaj pe care il cunosteam si il iubeam atat de mult. Eram intr-un luminis din inima padurii. Aici i-am convins pe tatii nostri sa ne construiasca o casuta in stejarul din mijloc, iar langa el erau doua leagane si un tobogan nu foarte inalt. Au inceput sa mi se umezeasca ochii. Nimeni nu mai stie de locul asta inafara de mine si de Naruto. Era locul nostru special, unde ne petreceam majoritatea timpului. Nu am mai fost pe aici de cand a plecat Naruto. Acesta a observat ca plang si m-a luat in brate.

-Mai ti minte cat de bine ne simteam cand veneam aici?

Ma intreaba zambind. I-am raspuns la zambet, inca avand lacrimi in ochi.

-Cum sa uit? Inca iti mai amintesti drumul? Eu am uitat de locul asta.

-Am observat si eu.

Am inceput sa radem, iar apoi ne-am indreptat spre tobogan. Eu, ca o smechera, am luat-o la fuga spre tobogan, am urcat cele trei trepte si m-am postat in varful toboganului. Naruto a ajuns si el langa tobogan, dar inaltimea lui Naruto o intrecea cu un cap si jumatate pe cea a toboganului.

-Vad ca inca iti place sa fi mai inalta ca mine.

Ma tachineaza, iar eu incep sa rad, amintindu-mi de toate datile in care ma urcam pe tobogan doar ca sa fiu mai inalta ca el.

-Mi-a fost dor de locul asta.

Spun nostalgica.

-Si mie. Mi-am amintit de locul asta azi de dimineata si m-am gandit ca nu ar strica sa iti reamintesc de el.

Spune cu un zambet superior. Am inceput sa ranjesc, dupa care l-am lovit usor peste piept.

-Leapsa, tu esti.

Am sarit de pe tobogan si am inceput sa fug. Naruto era prea socat ca sa se miste. Am profitat de asta si m-am indepartat cativa metri buni de el. Si-a revenit si a inceput sa fuga dupa mine.

-Sa o crezi tu ca asta ramane asa.

Striga in urma mea si cu coada ochiului il vad cum ia avans.

-Nu ma prinzi.

Am tipat, fiind sigura ca intre noi e o distanta considerabila. Nici nu am apucat sa alerg mai mult de 2 metri, cand am simtit doua brate inconjurandu-mi talia, iar apoi am fost aruncata pe umarul lui Naruto.

-Ce ziceai?

Ma intreaba ranjind. A inceput sa se invarta cu mine pe umarul lui, iar eu am inceput sa tip si sa rad. Cand s-a oprit, m-a lasat jos. Mi-am ridicat bratele in semn de predare si am inceput sa rad.

-Fie, fie. M-ai prins.

M-am predat. Naruto a inceput sa sara de bucurie, auzind ca m-am predat. Mi-a lovit usor umarul, iar apoi a inceput sa alerge. Deci acum eu trebuie sa il prind, o sa dureze ceva.
Am inceput sa alerg dupa el. Dupa vreo 5 minute in care nici macar nu am reusit sa ma apropii de viteza lui, m-am prefacut ca m-am impiedicat. Am "cazut" in genunchi, iar blondul a muscat momeala si a inceput sa alerge inspre mine. Cand s-a lasat pe vine langa mine, am profitat de ocazie si l-am lovit usor, el fiind acum leapsa. Am inceput sa alerg cat de tare ma tineau picioarele. Naruto a ranjit si a inceput din nou sa alerge. S-a apropiat de mine si m-a prins, luandu-ma in brate in stilul mireasa.

-Gata. Nu ma mai joc.

A spus rasufland greu. Am inceput sa chicotesc. Acesta s-a prefacut ca ma scapa, iar eu mi-am infasurat mainile in jurul gatului lui pentru sfanta viata. A inceput sa rada, iar apoi m-a lasat pe picioarele mele. Mi-a facut semn spre leagane, iar eu m-am conformat, asezandu-ma.

-Imi e dor de vremurile cand eram cei mai buni prieteni.

Spune sincer, iar eu cad pe ganduri. Chiar ne distram mai bine cand eram copii si eram cei mai buni prieteni.

-Da. Mai ti minte cand faceam seara de filme?

Am inceput sa chicotesc. A inceput si el sa rada.

-Sau atunci, de ziua ta, cand ne-am batut cu frisca si m-ai impins in piscina cu pretextul "Erai murdar de frisca".

Am inceput sa rad isteric.

-Aia a fost una din cele mai tari chestii pe care le-am facut vreodata.

-Nu stiam ca ai atata forta. Plus ca nu eram atent.

Incearca el sa se scoata, dar nu ii reuseste, deoarece incepe sa rada.

-Mai ti minte cand ai dormit la mine si te-am vopsit cu vopsea de suvite galbena?

Ma intreaba razand malefic.

-Da, dar sa nu mai faci asta vreodata.

Il amenint, dar incep sa rad, ceea ce il face si pe el sa rada. Am mai stat pe acolo pana pe la 6 seara, iar apoi am pornit spre casa. Am ajuns in fata casei mele, iar Naruto parea ca vrea sa spuna ceva.

-Hina, noi suntem prieteni, nu?

M-a cam luat prin surprindere intrebarea lui. Suntem prieteni?

-...

Am decis sa va las putin in suspans. Sper sa va placa. Cred ca e cel mai lung capitol si chiar imi doresc sa va fie pe plac. Pana data viitoare, multi pupici :*:*:*