Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 57

-          Ai vrea sa topai pe aici cand esti gravida in luna a sasea? a intrebat amuzat.

-          Mai taci, i-am taiat-o eu, intinzandu-ma sa sting lumina.

Ne-am reasezat in pozitia initiala, mana lui peste abdomenul meu, iar palma mea peste a sa, degetele nostre impleticite.

-          Mai ai cosmaruri? i-am auzit vocea la un moment dat.

-          Nu, am spus.

Mana lui a strans-o usor pe a mea si apoi linistea s-a lasat intre noi. Ii simteam inima batand si respiratiile grele. Cand mana lui a incetat sa mai deseneze pe abdomenul meu, am stiut ca a adormit. O usoara panica s-a lasat peste mine, gandindu-ma ca sunt singura in noapte si ca strazile acelea inca ma bantuiau. Dar am oprit senzatia cand m-am intors in asa fel incat sa ajung sa-l vad pe Harry. Desi era o distanta intre noi, ma simteam mai bine. Sa ii vad fata relaxata si pieptul frumos ridicandu-se ritmic ma relaxa. Stiam ca eram in siguranta. Privirea mi-a cazut asupra mainii lui Harry care inca era in jurul taliei mele. Am ridicat-o usor de acolo si am adus-o mai aproape de fata mea. Avea zgarieturi pe ea care imi faceau corpul sa tremure doar cand le priveam. Am oftat incet si i-am strans mana intr-a mea, aducand-o mai aproape de pieptul meu si tinand-o acolo. Eram in siguranta. Asta trebuia sa tin minte.

*

M-am trezit singura din nou. M-am ridicat cu greu din pat si m-am indreptat direct spre baie, facand un dus lung si linistitor. Cand am ajuns jos le-am vazut pe fete. Aparent, Sophia, Lola si Rita nu au plecat cu baietii.

-          Sper ca e mancare ceea ce miros, am spus cu un zambet.

Fetele au zambit si mi-au oferit din pastele pe care le-au facut. Jur ca mananc cat pentru jumatate din populatia Globului.

-          Baietii sunt in oras? a intrebat Perrie.

-          Au spus ca aveau ceva treaba, iar dupa-masa ne reintoarcem in subsol, a raspuns Rita.

-          Ah, la naiba! Nici nu vreau sa ma intorc acolo! Inca nu imi simt picioarele de la cat am alergat! s-a plans Sophia.

-          Si cand te gandesti ca trebuia doar sa ramai insarcinata! am glumit eu, iar fetele au ras.

Ziua a trecut la fel ca si cele din inaintea ei, doar ca acum a fost mai amuzant deoarece eram toate. Totul a fost normal si frumos pana seara cand usa s-a trantit brusc. Rita deja isi dusese mana la spate sa-si ia arma, dar nu de asta era nevoie acum.

Baietii au intrat, dar nu m-am bucurat. Zayn avea tricoul patat cu sange in jurul abdomenului, Niall sangera din picior si din brat, iar Louis avea umarul impuscat. Perrie a lasat un strigat sa-i scape din buze cand l-a vazut pe Zayn care era aproape inconstient.

-          Scoate-le de aici! a strigat Liam catre Sophia care le-a luat pe Rita si Lola de brat, fortandu-le in sus pe scari.

Eu am luat-o pe Perrie. S-a impotrivit, incercand sa ajunga la Zayn.

-          Perrie, nu ajuti! am spus, privindu-i ochii inlacrimati. Trebuie sa-i lasi sa lucreze, in regula?

-          Doar lasa-ma putin sa vorbesc cu el, te rog! a spus, implorandu-ma din priviri.

Vocea ei ranita m-a convins sa o las sa fuga la Zayn care era acum intins pe o masa, cu tricoul rupt in doua si multe servetele care incercau sa-i opreasca sangerarea.

-          Suna-l pe doctor! a zis Harry, aruncandu-mi telefonul.

Liam se ocupa de Zayn, iar Harry de Louis si Niall care nu erau asa gravi ca si Zayn. Degetele mele au cautat tremurande prin agenda lui Harry pana am gasit contactul “Doctor”.