In love with the wrong Playboy

22. Nu e totul ca in basme...

„Nu vrei sa-ti petreci timpul cu mine?" a intrebat suparat, bosumflandu-se ca un copil.

„Normal ca vreau sa petrec timp cu tine, doar ca e foarte tarziu si suntem amandoi obositi," am incercat sa-l fac sa inteleaga, in acelasi timp rugandu-ma sa mearga planul. „Uite, promit ca maine stam toata ziua impreuna. Acum sunt foarte obosita si vreau sa ma odihnesc."

„Okay," a zis resemnat. Da, planul meu a mers! „Dar inainte sa plec, vreau sa ma imbratisezi," a spus cu un zambet mare pe fata si si-a intins mainile in lateral, semn sa merg la el. Rahat! Neavand ce sa fac si vrand sa-l fac sa mearga mai repede la el acasa, am decis sa ii fac pe plac.

Dand drumul la usa, am iesit usor pe scandurile verandei si am mers incet spre el. Ajungand in fata lui, am avut grija ca eu sa-mi pun mainile in jurul taliei lui, ca el sa si le puna in jurul umerilor mei. Nu voiam sa descopere cutitul care simteam cum imi taie incet pielea din cauza miscarilor.

L-am imbratisat usor de talie, iar el si-a pus mainile in jurul umerilor mei, strangand cu putere. Am stat asa aproximativ doua minute, timp in care ma gandeam cat de schimbat e acest Ethan. Baiatul cu care sunt nu e asa, e bland, protectiv, amuzant si fericit. Cel din fata mea e trist, viclean, un bataus si, nu in ultimul rand, periculos.

Dandu-i partial drumul, m-am indepartat putin de el si m-am uitat in ochii lui. Ochi fara viata.

„Du-te acasa, promit ca ne vedem maine," i-am spus in soapta si i-am dat drumul de tot, dandu-ma trei pasi mai in spate.

„Bine atunci, ne vedem maine," a spus cu greutate si s-a intos cu spatele la mine, incepand sa mearga spre strada. Dupa cateva impleticiri si doua cazaturi, n-am mai rezistat.

„Te duc eu acasa," i-am spus resemnata si am inaintat spre el, nu inainte de a lasa usor cutitul pe masuta de langa usa si a inchide usa de la casa. M-a asteptat la jumatatea potecii, balanganindu-se inainte si inapoi ca un om beat. Nu e de mirare ca nu ma lasa sa-l contactez, chiar era rau cand venea de la petrecerile astea.

Am ajuns la el si mi-am pus mana stanga in jurul taliei lui, cu cealalta luandu-i bratul drept si punandu-i-l in jurul umerilor mei pentru a-l putea sustine mai bine. Trebuie sa recunosc, muschii de pe corpul lui isi fac simtita prezenta atunci cand trebuie sa fie carat. E foarte greu! Insa nu am ce sa fac, nu-l pot lasa sa mearga singur acasa in starea asta. Ce fel de iubita as fi?

„Gata Ethan? Poti sa mergi asa?" l-am intrebat, intorcandu-mi capul spre el fara sa realizez cat de aproape eram. Ii simteam respiratia pe fata, in acelasi timp simtind si mirosul alcoolului pe care l-a consumat cu putin timp in urma.

„Oricand pentru tine, frumoaso," a raspuns zambind cum o face un om beat, uitandu-se cu ochii mijiti la mine.

Oftand greoi, am inceput sa-l ghidez spre casa lui, incercand sa-l fac sa tina pasul cu mine ca sa ajungem cat mai repede. Cat de rau imi pare ca mi-am lasat telefonul acasa, il puteam suna pe Aidan sa ne intalnim macar la jumatatea drumului.

Dupa zece minute lungi de mers impleticit, impiedicari subite, doua cazaturi zdravene si cateva rani superficiale am ajuns in sfarsit in fata casei lui. Ma bucur atat de mult ca sta aproape de mine si ca stiu o scurtatura pana la casa lui.

L-am tarat dupa mine pana la usa de la intrare, moment in care am realizat ceva important.

„Ai cheia casei la tine?" am intrebat adolescentul semi-constient de langa mine.

„Dap, buzunarul din spate," a raspuns cu jumatate de gura, fiind mai mult adormit decat treaz. Sau mahmur.

Bag mana in buzunarul sau de la spate si scot usor setul de chei. Urmatoarea intrebare: care e cheia buna?

Decisa sa fac asta pe cont propriu, am luat la incercat toate cheile pana am gasit-o pe cea potrivita, apoi m-am intors spre Ethan.

„Okay, te-am adus acasa. Acum fii un iubit cuminte si du-te la tine in camera, schimba-te in pijamale si culca-te. Ne-am inteles?" i-am vorbit ca unui copil de patru ani.

„Da, sa traiti," a spus amuzat, apoi a intrat, sau mai bine spus aruncat, in casa, intorcandu-se sa-mi multumeasca.

„Mersi ca m-ai c-condus acas'," s-a balbait si mi-a zambit lenes, luand cheile din mana mea.

„Noapte buna, Ethan," i-am spus si m-am intors sa plec spre casa.

„Noapte buna, dulceata."

Uh, imi place mai mult Ethan cel treaz.

De dimineata, ora 11:45

Dormeam atat de frumos cand am fost trezita brusc de soneria telefonului. Cine ma suna in miez de noapte? Iar Ethan? Insa atunci cand am intins mana dupa telefon si am ridicat privirea am realizat doua lucruri: era aproape pranz si, intr-adevar, era Ethan.

„Neata?" am spus nesigura.

„De ce ai raspuns la telefon azi-noapte?" a tipat Ethan in telefon, clar nervos.

Uh, oh, am dat de bucluc!

******************************

Hei lume,

Imi pare sincer rau ca nu am mai postat de 2 saptamani, insa am avut majoratul unei colege (sambata) si olimpiada la engleza (duminica), apoi am avut o saptamana foarte grea la liceu si in urmatorul weekend a trebuit sa invat pentru simulari. Indiferent de situatie, familia, prietenii si scoala au prioritate inaintea hobby-urilor.

Urmatorul capitol va fi postat ori vineri sau duminica, ori saptamana viitoare. Marti fac 18 ani, iar sambata am petrecerea de majorat, asa ca nu cred ca o sa am timp de scris. Nu e atat de simplu sa scrii un capitol, ce cititi in 20 de minute noua scriitorilor ne poate lua si cateva ore sa scriem Asa ca aveti rabdare cu mine, povestea e abia la inceput (si intra la categoria fantastic de acum inainte si nu, nu apar creaturi supranaturale, veti vedea mai tarziu de ce).

Ne vedem data viitoare!

Laura