O sa îți fie dor
Poate ca intr o zi, intr o seara in care gândurile îți sunt limpezi iar sufletul împăcat cu cine ești acum, îți va fi dor de mine.
Poate ca îți vor lipsi mesajele de noapte bună în care puneam atât de mult suflet și dragoste, vazându-se că aștept cu nerăbdare ca ziua următoare sa ne întâlnim privirile din nou. Poate ca îți vor lipsi și mesajele de bună dimineața, chiar dacă la puțin timp după, somnul urma să îmi pună capac din nou. Poate că îți vor lipsi serile în care vorbeam la telefon până când adormeam, sau nopțile in care chiar și așa, în patul meu mic, ne simteam corpurile calde ce radiază de fericire ca suntem împreună. Poate ca îți vor lipsi micile mele glumițe exagerate sau râsul meu gălăgios care de cele mai multe ori te amuza, dar nu in sensul plăcut. Poate ca îți vor lipsi zilele în care chiar și la miaza mare, adormeam unul in brațele celuilalt, fără sa ne pese ca după asta nu vom mai avea timp de nimic ce să ne învioreze. Poate ca îți vor lipsi ieșirile mele pe care le făceam de cele mai multe ori la momentul nepotrivit, lângă oamenii nepotriviți. Poate ca îți vor lipsi și certurile, sau discuțiile mai aprinse pe care obișnuiam sa le avem la un moment dat din ce in ce mai des. Poate ca îți vor lipsi zilele in care tot ce făceam era să ne iubim, sau zilele in care tot ce făceam era sa ne contrazicem. Poate ca îți vor lipsi plimbările cu mașina ta, cu muzica pe fundal și glasul meu încercând sa atingă toate notele. Poate ca îți vor lipsi romanele pe care ți le scriam ca sa înțelegi ce simt, sau mesajele kilometrice prin care încercam sa îți transmit ca ceva nu merge bine. Poate ca îți va lipsi implicarea și atenția pe care ți o ofeream chiar dacă de multe ori nu o meritai absolut deloc. Poate ca îți vor lipsi geloziile pe care ti le făceam, chiar dacă nu aveam de ce sa ma îngrijorez prea mult. Poate ca îți va lipsi zâmbetul meu care îmi apărea pe fața când te zăream, sau Tristețea pe care o aveam in suflet când de luam rămas bun. Poate ca îți vor lipsi momentele nasoale prin care am trecut, și poate îți vei da seama ca nici tu nu ai fost cum trebuia sa fi. Poate ca îți vor lipsi injuriile pe care ți le aduceam, si poate ca vei sesiza că aveam toate motivele sa o fac. Poate îți vor lipsi argumentele mele și încercările de a pune totul cap la cap pentru a rezolva problema. Poate ca îți vor lipsi și strigăturile mele din momentele in care simteam ca tot ce vorbesc, fac și schimb pentru tine este in zadar. Poate ca îți vor lipsi momentele in care nici unul nu simteam ca iubim, dar cu toate astea, nici nu simteam ca ne uram îndeajuns de mult încât sa plecam. Poate ca îți vor lipsi ideologiile mele și poate ca îți vor lipsi și rătăcirile pe care le aveam in unele momente .Poate ca îți vor lipsi îmbrățișările lungi, săruturile aprinse, mângâierile delicate, privirile cuprinzătoare, zâmbetele dulci, momentele care păreau sa nu se mai termine, cuvintele amare, lacrimile sărate, iubirea, nemulțumirea, lupta, tot. Poate ca Îți voi lipsi, dar in momentul acela totul v a fi degeaba, caci eu cel mai probabil voi fi alta persoană, cu alte așteptări, cu alte gânduri si cu alte scopuri de îndeplinit . Poate ca voi fi îndeajuns de fericita cu cine sunt, încât nu voi mai avea nevoie de tine, și poate că da,
Poate îți voi simti și eu dorul. Poate ca îmi va fi dor sa ți simt mirosul ce se îmbiba in haine mele, in miez de noapte. Poate ca îmi va fi dor sa îmi rătăcesc mâinile prin parul tău moale și sa ma joc cu obrăjorii tai. Poate ca îmi va fi dor sa îți strâng mâna și sa îți spun cât de mult te iubesc. Poate ca îmi ca fi dor să îți vad mașina in fața Porții mele, așteptând sa urc și sa mergem unde vedem cu ochii. Poate ca îmi va fi dor să fi primul gand pe care îl am dimineața și ultimul pe care îl am seara. Poate ca imi ca fi dor de încercările noastre de a ne uita la film sau de a termina unul împreuna. Poate ca imi va fi dor sa te enervez, sau sa te fac sa razi, sau sa te strâng in brațe. Poate ca îmi va fi dor sa stau in vana cu tine și sa port discuții de tot rahatul doar ca sa nu se așterne asupra noastră o tăcere incomoda. Poate ca îmi va fi de privirile pe care mi le aruncai când ne aflam in public deși tot ce ne doream era sa ne dezbrăcam de haine și sa ne iubim,chiar in acel loc. Poate ca îmi va fi dor sa te aud sforăind in brațele mele la 8 dimineața. Poate ca îmi va fi dor de întrebarea "ai mâncat astăzi?" Sau de mesele pe care le luam împreuna de fiecare data când mergeam la tine acasă. Poate îmi va fi dor să ma scufund in gânduri, doar ca sa te înțeleg. Poate ca îmi va fi dor că îți aud râsul sau sa îți vad zâmbetul acela stupid de care m am îndrăgostit nu doar o data, ci de zeci de ori. Poate ca Îmi va fi dor sa îți cânt. Poate ca îmi va fi dor să dau muzica la maxim și să ma încurc in versuri, fără sa îmi pese. Poate îmi va fi dor să te iubesc și urăsc in același timp. Poate ca îmi va fi dor sa te privesc lung, așa cum îmi doream mereu sa o fac. Poate ca îmi va fi dor să îți simt degetele cum coboară ușor pe pieptul meu, și de acolo, știi povestea. Poate ca îmi va fi dor sa ne certam. Poate ca îmi va fi dor de tine, iubirea mea.
.
Dar mai Imi repet uneori...Poate ca nu sunt persoana la care te gândești când liniștea nopții e prea asurzitoare iar somnul nu dă semne să ți mângâie chipul. Poate nu sunt persoana care îți apare in gând in diminețile ploioase, când fiecare stop de apa lovește pământul intr o armonie perfectă. Poate nu sunt persoana pe care ai suna o in miezul nopții, fără nici un motiv, doar ca sa i mai auzi pentru câteva secunde glasul. Poate nu sunt persoana de care ți ar fi dor când nimeni altcineva nu ar fi in preajma ta, sau când băutura ar început sa își spună cuvântul. Și poate că da, nu sunt persoana care ți a mângâiat chipul de fiecare dată când nelinisteste ți se citea in ochi. Poate ca nu am fost persoana care ți a adus zâmbetul pe buze când sufletele noastre se luptau pentru o clipa de liniște. Poate nu am fost persoana care ți a putut oferi tăcerea sau pacea, sau dragostea, sau luna de pe cer. Poate că în cele din urmă, chiar și așa, dezgolită de veșminte și de prejudecăți, nu sunt perfectă. Poate ca in cele din urma, chiar și așa, cu pacea în suflet și plin de dragoste, nu ești perfect. Poate că in cele din urma, suntem niște oameni simpli care au trecut prin mult prea multe iar acum, privim lumea cu alți ochi. Poate nu am fost meniți sa fim acum un întreg, sau poate, ne am întâlnit când nu trebuia sa ne întâlnim. Poate ca peste câțiva ani, vom ajunge sa ne cunoaștem din nou, sau poate,vom fi dou străini care la un moment dat au împărțit totul. Doi străini cu multe amintiri. "Mai știi când...?"
Intr-o zi, când deja se putea simti ca dragostea dintre noi se tot răcește, ți m spus ceva...și mi am promis ca o voi face, indiferent de ce se v a întâmpla. Cu regret ți am murmurat "Iubirea mea, voi scrie cărți despre tine...voi scrie cărți despre tine". Niciodată nu voi uita cu câtă durere în suflet am rostit aceste cuvinte, caci știam ce urmează sa se întâmple. Nodul ce l aveam în gât și frica să te pierd...m au ros atât de tare pe dinăuntru. Acum ești doar o alta traumă.
