Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XXXVII

— Nu pot să cred că a făcut asta din nou, își dădu Meredith ochii peste cap. Ați reușit să o prindeți la timp? Este în regulă?

— Cred că ar trebui să veniți aici.

Meredith încheie apelul apoi se întoarse la Naty.

— Ești bine? o întrebă micuța. Cine era la telefon? Cred că ți-a dat o veste proastă.

— Cineva greșise numărul, minți ea. Naty, trebuie să vorbesc ceva cu tatăl tău. Mă întorc repede, bine?

Fata merse în camera lui Dominic fără a mai bate la ușa înainte de a intra. Bărbatul observă imediat expresia terifiată a ei și se ridică din pat.

— Meredith, de ce pari atât de speriată? S-a întâmplat ceva? o întrebă el.

— Tocmai m-a sunat cineva de la centrul unde este internată mama. Mi-au spus că a încercat să plece de acolo dar nu mi-au dat mai multe detalii, mi-au spus doar să merg acolo, acum. Mă tem că a pățit ceva.

— Atunci haide să mergem, se grăbi el să spună. Merg să scot mașina din garaj. Te aștept jos.

Meredith își trase un hanorac pe ea apoi coborî în curte și se urcă în mașina lui Dominic. Fata rămase tăcută tot drumul, sperând că mama ei era bine și s-a speriat degeaba. Ajunși la centrul de dezalcoolizare, cei doi merseră la recepție pentru a întreba de Karen.

— Meredith, mă bucur că ai putut veni. Ia un loc, te rog, îi spuse femeia din spatele biroului.

— Nu am nevoie să stau jos, mulțumesc, zise fata. Cum se simte mama?

— Nu știu cum altfel îți pot spune asta decât direct. Mama ta a încercat să scape de aici sărind pe geam.

Meredith nu scotea niciun sunet, știind încotro se îndrepta discuția.

— Din păcate, distanța a fost prea mare și în urma impactului... Mama ta a murit.

Ochii lui Dominic se măriră semnificativ iar acesta își îndreptă atenția spre Meredith. Fata privea în gol încercând să proceseze ceea ce tocmai aflase.

Meredith simți cum încăperea se mișca în jurul ei și își pierdu echilibrul dar Dominic o prinse înainte ca aceasta să cadă pe podea.

— Meredith, te simți bine? o întrebă el.

Fata ridică privirea spre el și îl privi în ochi.

— Mama a murit, spuse ea absentă.

Dominic nu mai spuse nimic, ci doar o trase mai aproape pe Meredith îmbrățișând-o strâns. Nu mai voia să îi dea drumul.

Meredith, în schimb, deși se afla în brațele lui Dominic, care îi ofereau mereu protecție, de data aceasta se simțea expusă și singură. Rămăsese orfană. Ambii ei părinți o părăsiră fără vreun avertisment iar acum ea nu mai avea pe nimeni.

În doar câteva momente, Meredith se retrase din îmbrățișarea lui Dominic și o privi cu ură pe femeia care i-a dat vestea.

— Mă mințiți, nu-i așa? Mama mea nu este moartă, așa ceva este imposibil. Mai are mult de trăit. Nu putea să plece înainte de a-și reveni complet.

— Îmi pare rău, zise femeia.

— Nu, nu îți pare rău, pentru că mama nu a pățit nimic. Vreau să o văd. Sunt sigură că, după ce mă va vedea, se va enerva atât de rău încât ne va bate pe toți. Unde este mama?