Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XXXVI

— Cât timp voi stați aici să vă beți ciocolata caldă, eu pot să mă mai uit puțin la reni? îi întrebă Naty.

— Desigur, îi zâmbi Dominic.

Fetița plecă iar Meredith se ridică de pe bancă, dorind să meargă după ea, însă vocea lui Dominic o opri.

— Meredith, putem vorbi, te rog? îi spuse el.

Fata oftă dar se așeză din nou lângă Dominic. Deși aceasta ținea ciocolata caldă cu ambele mâini pentru a se încălzi, mâinile ei erau mai reci din cauza emoțiilor.

— Legat de seara trecută..., începu el. Știu că încerci să mă eviți însă cândva tot va trebui să vorbim despre asta.

— Aș prefera să facem asta altă dată. Oricum, a fost doar o greșeală, spuse Meredith.

Dezamăgit de cuvintele ei, Dominic lăsă privirea în jos. Deși era convins că nu fusese doar o greșeală, așa cum a spus ea, voia să îi ofere timp și spațiu pentru a-și face ordine în gânduri.

— Chiar dacă tu nu vrei să spui nimic, măcar ascultă-mă. Eu cred că ai simțit ceea ce ai spus. Și eu simt același lucru dar probabil cu o intensitate mai mare decât tine. Atunci, de ce nu vrei să accepți adevărul? În loc să te porți așa în preajma mea, am putea să ne ținem de mână și să ne spunem cât de mult ne iubim unul pe altul.

Meredith oftă și se ridică de pe bancă, mergând la Naty. Oricât de mult ar fi vrut să se apropie de Dominic, ceva nu o lăsa să facă acest lucru.

Cei trei se urcară din nou în mașină și porniră spre casă. Pe drum, Naty adormi pe bancheta din spate. Niciunul dintre adulți nu a părut surprins de acest fapt până în momentul în care au ajuns în curtea casei iar Meredith a trebuit să o trezească pe Naty. Punând mâna peste a fetiței, Meredith a descoperit că micuța era fierbinte.

— Dominic? Cred că Naty are febră, îi spuse ea.

Bărbatul puse palma pe obrajii fiicei sale și rămase șocat când văzu că Naty într-adevăr avea temperatură. Acesta o luă în brațe și o duse în camera ei, unde o așeză pe pat. El și Meredith se uitau speriați unul la celălalt deoarece Naty nici măcar nu se trezise din somn, cu toate că ar fi fost normal să o facă, ținând cont că Dominic a urcat scările cu ea în brațe iar Naty ar fi trebuit să simtă mișcarea.

— V-ați întors deja de la munte? se auzi vocea lui Josephine.

Femeia întră în încăpere cu gândul de a le spune celor doi o replică tăioasă dar se opri atunci când o văzu pe nepoata ei întinsă pe pat și cu obrajii roșii.

— Ce a pățit Naty? îi întrebă ea pe cei doi.

— Nu știm. Pur și simplu are febră, spuse Dominic.

— Vezi ce se întâmplă dacă o implici pe Naty în surprizele tale proaste pentru dădacă? Nu trebuia să o luați și pe Naty cu voi. Probabil a răcit din cauză că a stat în frig, începu Josephine să se agite.

— Dacă nu ai nimic bun de spus, mai bine ai pleca. Nu vreau să mă enervez mai rău, spuse Dominic.

Preston intră în încăpere și înțelesese imediat despre ce era vorba. Acesta puse mâinile pe umerii lui Josephine și încercă să o scoată din cameră.

— Josephine, mai bine ai veni cu mine și i-ai lăsa pe ei să o trateze pe Naty, îi spuse el.

— Meredith, ce ar trebui să facem? o întrebă Dominic, rămași singuri. Oare este nevoie să o ducem la spital?