Mereu ai ceva cu mine (Terminata)

Noi

Se uita la mine.
Îmi trece mana prin par și ma privește mai adânc și mai intens.
Lacrimile ii curg pe fata.
Dar ceva e diferit.
Zâmbește!

Se uita la mine cu ochii rugători și blânzi!

-Abigail Miles. Tu! Tu ești!

Eu sunt.

-Am trăit ani, în care am cautat fata cu flori în par.
Nu am găsit o.
După am aflat ca se ascundea în tine.
După am aflat ca nu era nici ea.
Erai tu!
Erai a mea!

Tremur. Tremur foarte tare. Tremur prea tare.

-Te am izgonit din casa, credeam ca se ascunde în casa. Credeam ca ea era fata cu flori în par.
Erai tu !

Eram eu

-Ești a mea!

Sunt a ta

-Îmi imi rău!

Îmi pare rău

-Iti mai aduci aminte ziua în care te am ținut în brate? Ziua în care am dormit lângă tine?
Sau ziua în care am stat cu tine în cada?
Când te am sarutat,când te am învățat sa practici magie?

Da! Îmi aduceam aminte.
Cu cea mai mare placere și căldură în suflet.
Dar nu puteam spune nimic.
Parca nu puteam vorbi.

-Nu trebuie sa vorbești, te înțeleg.

Ma auzea..

-Te aud.

Și deodată..... Acel cântec.
Iar! Iar îl auzeam. Lumina albastra și ea, se vedea puțin mai puțin, dar tot era acolo.
Cântecul acela.
Cantecul acela!
Era sangele lui!
Sângele lui canta!
Era mort, dar sângele lui canta!

-Sărutul tău Abigail, Tu! Tu m ai făcut sa ma simt iar om, tu m ai făcut sa am trupul cald. Tu m ai făcut sa fiu viu!

Nu! stiam ca astea sunt ultimele lui cuvinte, nu voiam sa se termine aici.

L am apucat de guler și l am sarutat.
L am sarutat intens, am simțit fluturi. Fluturi! Fluturii aceia. Locul acela.
S a întors după mine!
Arden s a intors de unde ma lăsase!
Ma salvase!
Sărutul acela intens a stârnit atâția fluturi. Și pentru el era la fel. Simțeam asta. Simțeam și eu asta, după cum ii canta sângele.
Vedeam lumina albastra când îl saturam.
Era peste tot. Lumina albastra ma despica.
Ma despica prea intens.
De sus pana jos.
Nu era niciun loc neatins de lumina albastra.
Nu era niciun loc neatins de el.
El era lumina albastra!
Ii simt lacrimile!
Mi se rupe sufletul in alte mii și milioane de bucăți.

-M ai făcut om Abigail!

Nu!

Vedeam cum ușor ușor, era cuprins de lumina albastra

Zâmbea!
Încă zâmbea și lacrimile se contopesc cu apa marii.

-Nu te gândi ca o sa dispar. O sa fiu mereu cu tine.
Iti promit ca o sa te veghez!
Iti promit!

Iti promit...

Iti promit ca nu o sa te uit,Arden.

Nu a fost nevoie sa rostesc aceste cuvinte cu voce tare, le a simțit și le a înțeles.

Ma uit la el.
Ma uit cum ușor ușor dispare.

-Cele mai frumoase momente din viata mea.
Iti mulțumesc.

Încep sa zâmbesc, pentru ca îmi amintesc chestiile pe care le am făcut. Toate momentele adunate într o singura clipa.
Eu și el.
Noi.

-O sa fiu mereu aici!
-O sa fiu mereu aici, repet eu cu glas tremurat.

Ne privim și plângem.
Era momentul...

-Te iubesc Abigail Miles, cum nu am iubit pe nimeni, îți mulțumesc pentru tot. O sa fiu mereu cu tine!

-Te iubesc Arden Villephin, cum nu am iubit pe nimeni. Toate momentele astea..au trecut asa repede dar simt ca am petrecut o viata cu tine!

-Te iubesc.

2 cuvinte. O șoaptă ce ma surzea. Un milion de sentimente.
Iar inima mea, sparta în alte milioane de bucăți.
Ultimele lui cuvinte se scufundau prin apa.

-Te iubesc!

M a privit pentru ultima oara,ultima dacă când mai aveam sa mai vad acești ochii superbi ce se asemănau cu marea în care stăteam. O ultima privire aruncata pe furiș, și a închis ochii.
Lumina albastra ma orbea. Era peste tot în el.
A strâns din ochii, și ii vad cum ii cade o lacrima pe obraz.
O șterg încet, în timp ce el dispare.

Lumina alba se micșorează, iar Arden devine una cu spuma marii...

Ma uit preț de câteva minute la apa.
Locul unde Arden a dispărut.
S a transformat în spuma marii....

Am iesit afara din apa.
Apusul arunca aceleași raze apocaliptice, un rosu spre roz, care te fascina.

Ma prăbușesc pe nisip.
Ma uit în spate,la apus.
Privesc pentru ultim moment totul.

El a plecat.
Iar eu am rămas singura.
Dar totuși... Tot noi am rămas.

Îmi șterg lacrimile și plec acasă.