Suflare

5 2 0

by mgdaineanu

by mgdaineanu

Suflarea începe încet, încet să vibreze,

Iar zborul întrerupt al păsărilor ochiul începe să-l trădeze

Nervii unui simplu funcționar sub presiune încep să cedeze

Și steagul României va ajunge singur să se arboreze.

Frontul începe incet a se desface,

Sub presiunea banilor cu alții se complace

Vechiul simt e ușor dat uitării

Iar superficialul e-mpărțit în multe cărări.

Cu cât în negură te afunzi

Începi și-ți uiți condiția

În negru, umbră adânc pătrunzi

Te părăsește ambiția

Și te uiți orbit de durere la stele

Și printre lacrimi vrei să vezi dincolo de ele

Tu, de fapt, nevăzând nici măcar cât de frumoase-s ele

Așa te așezi să mai reciți o amară rugăciune

Deși știi că e fără folos, ea nu vă ajunge nicăieri spusă de tine,

Române!