Anxietăți Adolescentine

Trăiesc

Acum ajung indignat să mă gândesc

Că trăiesc într-un univers grotesc

Și mă bucur totuși că măcar trăiesc

Lumina eternă începe ușor să se stingă

Face imposibil ca cineva să se atingă

Și face ca noaptea să fie tot mai lungă

Cei cu frunțile încrețite și cu ochii închiși

Vor vorbi doar pe la colțuri, pe furiș

Iar cei mai mari fani ai lor vor fi fără griji

Nu poți merge, păși, alerga

Pentru că ai putea să-ți riști viața

Și nici nu te pot lăsa s-o pui în pericol pe a mea

Fantomele sunt tot mai prezente

Și deja au creat periculoase precedente

Sus stau doar oameni cu dubioase antecedente

Veșmânt alb peste suflet întunecat

Căci opusul fenomenului e de mult plecat

Sub presiunea ilegala a legii au clacat

Foamea de aur și arginți ne-a adus aici

În suflet, zi de zi, se nasc alte frici

Și dacă te opui, riști să te frigi

Nu pot explica durerea, deznădejdea

Deoarece nu-i doar problema, teama mea

În curând, va fi și o arzătoare frică a ta.

Nu te împotrivi, nu mișcă brusc

Nu respira cu voce tare, ci lasă totul la întâmplare.

Dacă poți, fă cumva să nu te naști

Că aici viața nedobândită ți-o riști

Și când ești nimic, tot ești

Într-un mod absurd și mafiot mâncare pentru pești

Mi-e frică să-ți vorbesc

Și în tine să cred. Orbesc,

Dar să spun ceva de mult doresc.

Sunt pus la zid, pe loc împușcat.

Măcar pot spune că mor împăcat

Totul ușor pentru mine s-a terminat

Dar mă trezesc într-o lumină

Căldura va să vină

Dar de jos se mai simte mirosul pătrunzător de vină.

O mână veșted întinsă

De ea mă simt prins

ȘI de altele, multe, osoase mă simt cuprins

O voce stridentă e auzită strigând spre mine

Ma întorc încet, surprins și să fug îmi vine

Văd doi dușmani ce urlă, ceva nu le convine.

Unul alb, curat, proaspăt imaculat,

Altul negru, împuțit, de păcate pătat

După un timp, consider că la prea multe am asistat

Și prea mult degeaba am răbdat

Deja s-a făcut de înserat

Fiecare mă întreabă ce-mi doresc

Dar înainte să le spun, amețesc

Și înapoi în același loc blestemat mă prăbușesc

Și după așa scena îngrozitoare

O experiență așa înfricoșătoare

Mă gândesc

Că deși trăiesc într-un univers grotesc

Mă bucur că totuși, până la urmă, trăiesc.