Anxietăți Adolescentine

Noul ieri

Totuși mă gândesc la ziua de mâine,

La lacrimile magilor, la ultima pâine;

Sângele se prelinge peste răsărit,

Suferință durează și e susținută pân'  la asfințit.

Petala fierbândă și galbenă s-arată

Dintr-o pâclă densă de amăgire

Zeul își dă ultima licărire

Pe muntele făr'de sfârșit.

Totul se relaxează la ultima pomenire.

Sursa de fum ce populează eternul tavan

Și melcii, ce cu greu își cară cochilia,

Nu vor mai vedea lumina

Ci doar o timidă petală divină.

Un micuț urs iasă din peșteră și privește

Cum marele finit tot mai mult încetinește

Și își pune ușor în minte și realizează

O altă sursă de speranță în infinitul regretat

Dar în acest moment puțin mai contează.

Eu, cel ce nu exist decât prin gândire

Simt ca în acest întunecat paradis am menire

Să creez prin pururea strălucire

Binele pentru omenire.

Dar lacrimile magilor lasă urme

Iar în acest paradis se plimbă multe turme

Iar dobitoacele pierdute

Spre infinitul alb sunt duse

Nu mai contează visul

Nu mai contează abisul

Ci doar efemeritatea.

Si pentru unii....veșnic posteritatea.