Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 52

Am amenintat ca il voi uri toata viata mea si nu s-a oprit. Cred ca asta m-a blocat cel mai tare. Eram blocata pe ideea ca ori nu ii pasa de mine ori nu crede ca o pot face. Oricare varianta era corecta. Lui nu ii pasa de mine, iar eu nu il uram cu adevarat. Nu era ura aceea bolnava pe acre o aveam pentru tatal sau sau pentru Nadia, ci era ura aceea care te face sa vrei sa te separi de el toata viata cand tu stii ca inca ai nevoie de el. E ura de care ai nevoie. Harry era ura aceea in persoana… si doamne dumnezeule ce mult iubeam ura aia!

Dar nu ma puteam intoarce la el. A dat de inteles destul de clar ca nu sunt importanta. Deci trebuia sa iau toata ura pe care o iubesc si sa o ascund cat de adanc puteam, chiar daca asta insemna sa o las sa ma macine pe interior. Trebuia sa plec de langa el. Trebuia sa il imping din viata mea asa cum a facut el cu mine.

Singura problema era ca nu puteam.

HARRY’S POV

Eram pe balcon si tot ce faceam era sa privesc in gol. Zayn si Louis scapau de masina pe care Alice a busit-o ca sa nu lase urme, fetele inca o cautau prin oras, iar Liam si Niall erau jos, gandindu-se la ce sa facem. De fapt, aveau grija de mine. Nu de mine trebuiau sa aiba grija, ci de Alice care era disparuta intr-un oras violent si necunoscut.

Asta a fost mana tatalui meu. M-a jucat pe degete, iar eu am impins-o asa de tare pe Alice incat totul s-a dus dracului. Vreau doar sa o gasesc si sa ii explic ce s-a intamplat, dar nu cred ca ma va asculta.

De ce am mers asa departe? De ce am mers pana la Nadia? Eu eram motivul pentru care ea era singura cu un copil fara protectie. A lipsit toata ziua de azi si acum, cand se lasa intunericul din nou, imi e frica pentru ea. Poate reusesc sa ma strecor din casa ca sa o caut pe strazi mai tarziu.

M-am intors spre masa mica pe care erau asezate sticla cu alcool si pachetul e tigari. Am desfacut sticla si mi-am scos din buzunar un pliculet cu doua pastile pe care le-am dat pe gat. Asta ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine.

POVESTIRE LA PERSOANA A TREIA

Ziua a trecut greu. Alice a mers prin tot orasul, incercand sa evite drumurile principale si sa isi pastreze capul jos in public. Stia ca inca o cauta cineva doar ca nu voia sa fie gasita. Niciun ban nu a gasit ratacit pe jos si se intreba unde a disparut tot norocul ei.

A ajuns pana si intr-un parc vechi in care a vazut copii care alergau singuri, urcandu-se pe balustrade si impingandu-se. O secunda s-a gandit ca asa va fi si copilul ei, dar apoi si-a amintit ce fel de viata a primit. Nu ea a ales viata asta. Ea doar l-a ales pe Harry si doar Dumnezeu stie cat de rau ii parea ca si-a permis sa se indragosteasca. Privindu-i pe acei copii o linistea. Chiar si cand ii vedea atarnand ca si maimutele in copaci, nu se simtea ingrijorata. Avea incredere in ei si nici nu trebuia sa isi faca griji pentru ei deoarece nu erau a ei. Doar zambea cand ii auzea razand sau cand le auzea vocile subtiri. S-a gandit ca intr-o vreme si Harry era asa. Si ea era asa. Doar o fetita cu parul impletit in doua cozi neglijente care fugea cu prietenele ei pe afara, prefacandu-se ca au cei mai rapizi si mai roz cai din lume. Oare viata ei ar fi fost diferita daca l-ar fi intalnit pe Harry mai devreme? Cum era Harry in copilarie? Cine era in viata lui?

Toate intrebarile care se invarteau in mintea ei erau despre Harry, copil sau viata care deja a trecut. Acum nu se mai putea intoarce la viata din Chicago nici daca ar fi dorit.

Nu se intelegea pe sine. De ce ai sta si ai iubi o persoana asa de rea? De ce sa te oferi unui om care te foloseste si de ce sa protejezi un infractor? Ar fi putut sa mearga la politie chiar acum, sa le spun ace i s-a intamplat, sa le arate casa baietilor si sa ajunga acasa in siguranta. Dar nu voia. Nu ii putea turn ape baietii care i-au devenit o familie. Nu putea sa se intoarca la familia ei biologica deoarece ea nu s-ar mai fi acceptat in colectivul acela plin de iubire si intelegere. I-ar fi fost sila de ea: o molie intr-un stol de fluturi albi.