Legământul: Promisiunea mea

Capitolul LV

     — Foarte dramatic. Mai bine ai continua ce ai început, spuse Felix ironic, referitor la ciobul pe care îl ținea Meredith mai devreme.

     Felix ieși din camera de hotel, lăsând-o pe Meredith singură. Aceasta stătea pe gânduri și se întreba ce ar putea face pentru ca Felix să îi spună unde este fiica ei. Meredith se ridică de pe jos, își șterse lacrimile, apoi își luă geanta și plecă.

     Odată ieșită din hotel, Meredith se urcă în primul taxi pe care îl văzu și îi dădu șoferului adresa casei lui Dominic.

     Felix intră în casă, vrând să meargă în camera lui, dar Josephine îl luă în primire.

     — Unde ai fost? îl întrebă ea.

     — La hotel. M-am întâlnit cu Meredith, ridică el din umeri.

     — Meredith? De ce te-ai întâlni cu ea? spuse Josephine confuză.

     — Am vrut să mă asigur că nu s-a gândit să depună vreo plângere la poliție împotriva mea. Legat de asta, încă nu i-ați spus că Naty este fiica ei? spuse el.

     — Vorbește mai încet, ar putea să audă cineva, se sperie Josephine. Fata aceea nu trebuie să afle că ea este fiica ei. Dacă va afla, va face tot posibilul să o ia de lângă noi. Asta îți dorești? Să nu îți mai vezi fiica niciodată?

     — Nu este ca și cum am o legătură prea puternică cu ea, oricum, spuse el calm.

     Josephine clipi rapid de câteva ori, surprinsă de cuvintele lui.

     — Ei bine, eu nu vreau să o pierd pe Naty. Motiv pentru care ai face bine să nu îi spui că ea este mama ei.

     — Oricum nu aveam de gând. Nu mă interesează dramele din casa asta, spuse Felix.

     Acesta urcă scările și merse în camera lui. Deja se gândea că dorea ca pedeapsa sa să se termine și să se reîntoarcă la stilul de viață pe care îl avea înainte.

     Meredith coborî din taxi și intră pe poartă, apoi bătu la ușă. Josephine observă că nu era niciun angajat în apropiere care să deschidă, așa că cea care o întâmpină pe Meredith fuse chiar ea.

     — Ce cauți aici? o întrebă femeia.

     — Trebuie să discut cu Felix, spuse ea. Lăsați-mă să intru.

     Josephine făcu un pas în spate dar o prinse pe Meredith de încheietură.

     — Ce treabă ai tu cu fiul meu? o întrebă femeia.

     Meredith stătu pe gânduri câteva momente, până când își dădu seama de ceva. Dacă Felix știa unde se afla fiica lui, era clar că și Josephine cunoștea acest aspect.

     — Unde este fiica mea? Și nu încercați să mă prostiți, pentru că Felix a spus că știe unde este, deci și dumneavoastră știți, spuse Meredith hotărâtă.

     Josephine își dădu ochii peste cap, gândindu-se ce greșeală a făcut Felix când i-a spus asta fetei. Acum, femeia trebuia fie să îi spună adevărul, fie să inventeze o minciună plauzibilă pe care Meredith să o creadă.

     — Meredith? Ce faci aici? spuse Dominic coborând scările.

     — Și tu știai, nu-i așa? îi spuse Meredith cu lacrimi în ochi.

     — Ce să știu? spuse Dominic confuz.

     — Unde este fiica mea.

     Dominic lăsă privirea în jos, lucru care îi dădu de înțeles lui Meredith că era adevărat. El știa unde era fetița dar i-a ascuns acest lucru. În acel moment, fata realiză că nu mai simțea nimic pentru el. Inima ei era ruptă în mii de bucăți. Încă o dată, viața îi demonstrase că bărbații nu erau nimic altceva decât o sursă de suferință pentru ea.