Nariko pov.
Hai hai, Yuzo mai cu viața că încă mai ai chakra!
- dar nu mai am forță!
- Azami și Zen ți-au luat-o înainte! Dacă sunteți în tr-o misiune îi vei lăsa tot înaintea ta?
- oh...până aici!
Zen se oprește din cursa și se întoarce la Yuzo. Îl ridică și continuă cursa cu el în spate până la linia de finis.
Îl trântește pe jos și cade și el langa el. Azami se uită la ei puțin confuză dar în continuare obosita.
- ce a mai fost și asta? Cam zis clar instructajul de 5 ori! Nu te oprești, fiecare pentru el!
- numi pasa....ști bine din prima zi. Eu....fac ce-mi taie capul. Ai zis inca din a doua zi că noi trebuie sa fim o echipa.
- ......tu.....ori r din cauză că ești prea credul ori că ești prea mic. Cum ți-a intrat asta in cap?
- chiar tu ai ziso. Un psihopat rămâne mereu același dar se și schimbă.
- și....trecutul?
- nul uit. El inca e după mine simt asta dar daca voi fi mereu singur îmi va fi mai greu ca un antrenament de al tau.
- ușor te-ai schimbat.
- nu. Inca nu am încredere în nimeni dar o echipa e mereu o echipa. Așa trebuie sa fim
- nu pune pata pe ei.
- nu dar trebuie să-i ajut.
- bine, luați o pauza. Va ajuns 3 ore.
De doua luni îi antrenez și încerc să-i fac pe toți trei o echipa. Cu Zen a fost ceva mai diferit dar a mers. Cele _ ședințe de psihologie au mers. Sper sa nu se schimbe înapoi în rău. Nu a meritat acea copilărie adică acel trecut. Dar de acum presimt că va fi mult mai bine.
In fiecare noapte i-am adus aici în pădure și i-am antrenat pe toti trei. I-am dus și spre ieșirea din sat în tr-o cursa iar acum se vede că a meritat. Ei trei vor ajunge departe. Poate peste mine sper.
