Ajung la cămin a doua zi, sau mai bine zis a treia din punct de vedere că e patru dimineața. Căminul r în jos și geamul de la camera mea e în vis și poartă e încuiata, de ce sa îmi termin și ultima putere pentru nimic? Mai bine stau aici.
Mă pun lângă piatra și adorm până dimineața când mă trezește cineva.
- de când ești aici?
- iar tu?
- nu. E doar un vis ști?
- îmi place umorul tau stricat.
- hai înăuntru.
Mă ridic ușor amețită și încerc să pun un picior în fața chiar daca mia amețită. Dar înainte să încep să merg amețesc puternic și mă duc în stânga și mă lovesc de zid.
- ce ai pățit?
- sunt doar amețită.
- de ce?
- nu știu și nici nu contează.
Intru în camera mea și merg sa fac un duș.
Ies din dus mă usc îmi iau benzile elastice pe piept și burta, mă îmbrac îmi usc părul
Și mă uit puțin în oglindă. Lumina becului aprins din spatele meu îmi atrage atenție și încep să mă holbez la acel bec prin reflexia oglinzi intrând în tr-o transă de 5 minute.
Un șampon cade de pe stativul sau și zgomotul îmi distrage atenția astfel ieșind din transa.
Ridic șamponul și merg in camera și mă pun în pat.
Nu știu ce e azi cu mine. Ar trebui sa merg la un psiholog? Sau sa încerc să-mi fiu eu psiholog. Nu sunt un copil ce naiba.
Nu voi merge. Tot ce-a ce mă face să mă comport așa este gândul că kabuto mă urăște. Trebuie să-l uit exact cum și el precis a făcut-o. Dar e încă prins. Probabil sa lăsat prins. El e prea bun in lupte. Și dacă ar fi fost prins cum mi-a trimis acel mesaj? Nu avea cum. Și cine mi-a adus mesajul? Trebuie să-l uit! Trebuie. Chiar daca îmi e greu. El a uitat de mine sunt sigură. Și dacă nu uit de el mă voi îmbolnăvi și mai rău. Nu pot sa mă rănesc singură cu gândurile. E ce-am mai groaznică boala.
Ies din camera și merg in curte. Mă așez pe o banca și mă uit spre cer când de odată sunt atacată de copii.
- iar vreți ceva?
- ești drăguță.
- nu sunt cam mai zis.....dar nu mă deranjați.
- hei copii! Lăsațio in pace nu o supărați.
Băiatul vene la mine și vrea să-i ieie pe toți..
- dar lăsai că nu mă deranjeaza. Vor veni de fiecare dată la mine până o să-i accept.
- am...tu...ești în regulă? Adică nu te deranjeaza sau ceva?
- nu.
- ok...dar tot te supraveghez doar tu ești monstrul.
- bine fa ce vrei.
Se pune langa .ine pe banca și se uită spre copii atent.
- hai sa ne jucam.
- ce anume? Eu nu știu să mă joc.
- de ce nu ști?
- eu nu m-am jucat nici o data in viața mea jocuri ca acestea ale voastre. Singurul joc care îl știu e să-mi păcălesc minte antrenanduma.
- cum adică?
- dai la țintă cu suri-
- taci! Nu-i învăța prosti! Sunt prea mici pentru asaceva.
- și mă rog câți ani au? Toți au 4?
- sunt prea mici pentru asaceva. Ei se împiedică și de propriile picioare dar sa se mai joace cu armele.
- ba nu ne împiedicăm.
- hei Zaku când e masa?
- mai e până atunci.
- nici ora 11 nu cred că e asai?
- amm....da e in jur de 10-11
Și te rog nu-i învăța la prosti!
- bine.
- Hei dar tu de când ești aici?
- eu sunt de aproape 5 luni in căminul asta.
- de ce?
- casa mea e departe de aici și am misiuni în oraș și îmi ia o zi sa ajung aproape de acasă aici.
- eu cred că aici îți va fi casa.
- cum adică aici?
- aici langa Zaku.
- în nici un caz! Copii nu-i băgați prosti in cap lui Nariko și nu mai spuneți asaceva!
- oh...copiii astea.
- sunt copiii mai ce sa le faci.
- da normal. Și noi am fost ca ei mici și prosti.
- parcă acum suntem mai mari.
- om fi noi copii inca dar.....lăsa mare sens ce vorbesc aici.
- eu merg înăuntru am treabă. Te rog nu îi învață la prosti!
El pleacă și eu incep.
- deci....voi ce vreți să fiți când sunteți mari?
- Hokage!
- ninja!
- AMBU
- nu știu.
- și pentru a va îndeplini dorințele voi ce faceți?
- visam.
- sa visezi e prea prea puțin. Tu cum vrei sa devi AMBU?
- prin munca?
- și cum anume muncești tu?
- pai am doar 6 ani.
- eu la vârsta ta am avut deja primele misiuni. Dar înțeleg că nu depinde de voi
Aici. Sunteți ținuți în secret. Voi nu știți ce e aia lupta sau câștig.
- nu și nici nu am șanse să știu.
- de ce?
- nu știu ce să fac in viața mea.
- bine. Deci ziceți că tipul ăla Zaku va interzice să va atingeți visurile.
- nu.
- vreți să fiți ninja? Hai sa deveniți ninja.
Toți strigă*
- mai încet că va aude cineva.
- și ce facem atunci?
- merg sa vorbesc cu Tsunade. Ea o să-mi de-a voie sa vă scot la antrenament.
- ce?
- nu aveți tv asai?
- nu.
- bine. Pai va voi arata eu niste mișcări dar asta când ieșim undeva. Azi vom ieșii. Daca avem voie.
Toți iar strigă și sar de fericire..
- și când plecăm?
- după ce mâncați văd eu. Și acum voi pleca sa fac rost de aprobare.
Mă ridic pe banca și sar pe zidul ce înconjura curtea. Sar pe acoperișul unei case și o iau la drum spre Tsunade
