- hei Tsunade!
- Nariko..
Am treabă ce vrei?
- e legat de cămin
- zi mai repede.
- vreau sa antrenez toți copiii mici cei ce vor să-și îndeplinească visele.
- stai ce?
Se oprește din a rasfoi dosare și se uită mirată la mine.
- am văzut multi copiii ce vor sa ajungă ninja și eu asi vrea să-i ajut.
- și cum propiu sa faci asta?
- să-i scot in grup și săi duc pe un câmp de lângă sat să îi antrenez.
- cum mai exact?
- pentru început să-i învăț mișcări de apărare iar apoi de lupta si la urmă jutsu.
- tu ești serioasa?
- doar ști bine că nu-mi plac glumele. Sunt unii de 6-7 ani care nici cei ăla ninja nu știu iar eu la 4-6 ani am avut primele mele crime și foloseam Rasengan.
- nu e o idee proasta. Toate conflictele sau încheiat în sate și nu mai aveți misiuni așa că da. Îți dau voie. Dar daca cineva pățește ceva tu plătești.
- plătesc și cu viața dacă e nevoie pentru ai ajuta pe cei mici să-și îndeplinească visurile.
- dar...tu. tocmai tu. De ce vrei sa faci asta?
- sa ai un vis ce nu se poate adeveri e dureros. Sa nu ai familie și nici fericire e foarte dureros. Eu pot să-i înțeleg și chiar vreau să-i ajut.
- și când vrei să-i antrenezi?
- azi de la ora 2
- ai acordul meu. Dar trebuie sa toți minim 2 ce sa supravegheze grupul. Nu vă fac nici un acord pentru asta că nu aveți nevoie doar de oameni ce să-i ajute pe copii
- mersi. Merg sa mă pregătesc.
Mă întorc înapoi la cămin cu zâmbetul pe buze și întru în cantina. Manc și eu ceva și merg la recepție. Îmi iau ghiozdanul plin de arme și merg să-l caut pe Zaku.
- hei!hei Zaku!
- da ce este?
- mai ști când mi-ai zis sa nu le bag prosti in cap copiiilor?
- logic. Te rog zi că nu ai făcut ceva.
- am vorbit cu Tsunade și ea a fost de acord.
Vreau să-i ajut pe copii sa ajungă ninja.
- ce doamne ți-ai băgat în cap? Tu ești normala mintal?
- nu! Logic tu ce vrei de la mine?
Am nevoie doar de încă un om pentru supravegherea grupului. Ești de acord?
- normal că nu!!! Nu faci nimic! Nu îți dau eu voie.
- Tsunade e de acord și tu nu ești chiar responsabil de copiii. Eu îi iau fie că vrei sau nu.
- și cum faci asta dacă ești doar tu singura?
- numi pasa și singura pot.
Mă întorc și plec spre curte unde erau toți copiii
Mă așez pe banca și toți cei mici vin in jurul meu.
- Nariko!!
- deci? Ce vreți să facem? Plecam sau stam?
-Yeeeeeey
Urla toți*
- nu strigați. Hai sa ne pregătim de plecare. Va va trebui doar o sticla de apa pe drum. Ne oprim la un magazin și va cumpăr eu la toți.
Zaku sta și se uită la mine de la intrarea în cămin și eu îi zâmbesc.
Aliniez toți copiii câte 3 unul langa alt sa fie coada mai mica și încep să-i număr. 40 de copii. Îi fac pe toți să tacă și mă concentrez pentru o clona jutsu focusata. O clona inventata de mine prin care pot să-mi transmit mintea în ea și pot vedea tot ce vede ea și eu.
Îmi fac o clona și o pun în spatele copiilor. Ieșim pe poarta iar toți se uită mai mirați in jur.
- nu ați mai ieșit de mult pe strada asai?
- da. A trecut foarte mult timp.
Mergem spre marginea orașului. In drum am găsit și un magazin de unde am cumpărat apa pentru toți și mergem pe un câmp din apropiere.
- ce o sa ne înveți să facem azi?
- pentru inceput faceți încălzirea pe aici alergați etc zburdați puțin.
După vreo 20 de minute îi de grupez și încep să-i învăț tehnici de apărare.
