Dulce răzbunare

~Cine sunt?~

-Cântecul pe care ți l-a cântat tati când dormeai.

-De unde știi de acel cântec?

-După ce tati a plecat, m-am trezit și voiam să mă întorc înapoi la tine, dar apoi l-am auzit cântând și după ce a termiant, m-am întors în camerea mea...părea supărat.

Ochii fetei se întristează, dar alungă repede tristețea din ei pentru ca fiul ei să nu vadă asta. Ce trecut are? Care e povestea ei? Ce ascund frumoșii ei ochi? De ce copilul spune că tatăl lui îi cânta ei când dormea? Am atâtea întrebări și niciun răspuns...

-Poți să îl cânți? Vreau să îl mai aud încă o dată.

-Hai, Merliah, spune fratele meu. Nu te-am auzit niciodată cântând.

Un nou mârâit amenință să iasă la iveală, de data asta mai puternic, dar mă abțin la timp. Ce se întâmplă cu mine? De ce mârâi la frate-meu? Simt că o iau razna.

-Nu știu ce să zic, spune foindu-se.

-Hai, surioară, spune un băiat.

-Nicholas...

-Haidee! Îmi e dor să te aud cântând.

Deci, pe fratele ei îl cheamă Nicholas.

Merliah oftează și se lasă pe spate.

-Frumoasa adormită este fiica regelui. Ea e doamna sufletului meu, pentru ea exist. Legenda spune că o vrajitoare a adormit-o fără veste, dar asta e doar poveste. Doar tu, doar tu ești dragostea mea. Și buzele îți sunt fierbinți, iar eu sunt îndrăgostit, iar eu sunt îndrăgostit. Și părul ei miroase ca o floare și zâmbetul îi e fermecat, iar eu sunt îndrăgostit, iar eu sunt îndrăgostit.

-Uau, spune frate-meu fluierând apreciativ. Nu știam că poți cânta așa!

Merliah se ridică de la masă și începe să strângă farfuriile.

-Surioară, mama și tata vor să organizeze un bal în seara asta.

După ce așează vasele în mașina de spălat se întoarce la noi.

-Un bal? Pentru ce? întreabă sprijinindu-se de spătarul scaunului.

-Nu ți-au spus?

-Ce să-mi spună?

-Mama și tata vor ca tu să fii regină. Vor să urci pe tron.

Merliah clipește de câteva ori. Nu ar trebui să se bucure? Să fie surprinsă? Să strige de fericire? Să, nu știu, să reacționeze cumva?

-Nu, spune pe un ton calm.

-Cum adică nu?

-Nicholas, știi că eu nu am avut niciodată pretenții la coroană. Oricine poate purta așa ceva.

-Surioară, nimeni nu merită să stea pe tron mai mult decât tine.

-Nicholas...

-Mama și tata au făcut o alegere. Tu ești potrivită să preiei îndatoriile regale. Tu ești capabilă să preiei o astfel de îndatorire, Merliah. Crede-mă, nimeni nu e mai capabil ca tine. Ai trecut peste atâtea situații dificile, ai dat dovadă de curaj, înțelepciune, prietenie, răbdare, determinare...

-Nu, spune iar.

Nu o înțeleg...de ce refuză să devină regină? Nu ăsta e visul fiecărei prințese? Să își găsească un soț și la un moment dat să devină regină? Atunci mi-am dat seama...

Să își găsească un soț...ea nu avea un soț...

-Te rog, mai gândește-te la asta.

-Nicholas, destinul meu atârnă ca o povară deasupra mea...trebuie să mă ocup de conducerea palatului care era al Consiliului...tot ce îmi mai lipsește este să preiau îndatoririle regatului.

-Surioară, vei face față! Și, în plus, ne ai pe noi! Te vom ajuta. Nu ești singură în asta. Te poți baza pe noi.

-Nicholas...

-Vei conduce regatul alături de soțul tău. Voi doi veți lua cele mai bune decizii pentru poporul nostru. Știu asta.

Soțul ei? Deci nu e mort...De ce mă simt dezamăgit? Ar trebui să mă bucur că e în viață...dar în loc să fac asta, m-am trezit că mi-aș fi dorit să nu fie...De ce gândesc așa? Mă uit la Merliah și simt cum un val de furie mă cuprinde.

Oftează.

-De ce nu vrei? o întreb.

-E o responsabilitate mult prea mare.

-Merliah. nu ești o fată oarecare, spune frate-meu. Ești Regină.

-Fratele meu are dreptate.

Merliah se uită la mine.

-Mă vei obliga să iau o decizie cu privire la tron?

-Te voi obliga și te voi asculta și mă voi certa cu tine și te voi iubi până când voi muri. Împreună vom decide ce e bine, ca soț și soție.

-Poftim? întreabă făcând ochii mari.

-Scuze, nu știu de unde mi-a venit asta.

-Ți-ai amintit de...

-Ce vrei să spui? o întreb nedumerit.

-Nu știi cine sunt?

-Ești viitoarea regină.

În ochii ei zăresc o lacrimă, dar clipește des și se uită în altă parte.

-Bine, șoptește. O să accept...

-Ai destul timp să te prăgătești până atunci, spune Leo.

Două fete își fac apariția la masă.

-Bună, spune una din ele așezându-se lângă Merliah.

-Neața, spune și cealaltă, iar Merliah îi face semn să se așeze pe locul ei.

Leo zâmbește larg.

-Neața, doamnelor.

-Nu pari a fi în apele tale, spune fata brunetă.

-Are dreptate, spune cea blondă.

-Ei bine, veți afla imediat pentru că, după ce mâncați, trebuie să mergem să probați rochii.

-Rochii pentru ce?

-Pentru bal, Morgana.

Deci fata brunetă era Morgana.

-Bal? Ce bal? întreabă tipa cu păr blond.

-În seara asta are loc încoronarea mea, Luna.

-Ar trebui să te bucuri! De ce nu te bucuri?

-Ea nu vrea coroana, spune Morgana.

Luna deschide gura să spună ceva, dar apoi se răzbândește și o închide la loc.

-Mă duc să mă schimb și eu, spune Merliah.

După ce fetele mănâncă, pleacă alături de prințesă, iar noi rămânem singuri.

Leo cască și se întinde.

-Ar trebui să ne aranjăm și noi.

Nicholas râde.

-Poate mai târziu. La ele durează mai mult decât la noi.

-Bine punctat.

Îi ascult tăcut, iar apoi gura vorbește fără mine.

-Soțul ei a murit sau...?

Sprâncenele fratelui meu zboară în sus.

-Nu. E doar plecat...o vreme.

Dau încet din cap.