Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XXV

Meredith căzu pe gânduri. Brusc se gândi la faptul că jurase să își găsească fiica dar nu făcuse niciun progres în ultimii ani. Singurul lucru pe care îl știa despre ea era din ce i-a spus Karen, și anume faptul că locuiește cu familia aceea.

Era momentul să facă ceva și să înceapă căutările. Fiica ei era deja suficient de mare, iar Meredith se temea că, dacă se va întâlni cu ea peste mai mulți ani, fiind mai matură, nu ar mai fi fost interesată de mama ei biologică.

Câteva ore mai târziu, Naty adormise după ce mâncă prânzul. Meredith stătea pe marginea patului ei, admirând-o și zâmbind de fiecare dată când aceasta se strâmba din cauza vreunui vis, când îi sună telefonul. Pe ecranul acestuia apăru numele lui Dominic, iar Meredith ieși încet din camera lui Naty înainte să răspundă, pentru a nu o trezi.

— Alo?

— Meredith, îți voi trimite o adresă. Trebuie să vii aici imediat, spuse Dominic grăbit.

— Ești în regulă? S-a întâmplat ceva? se panică Meredith.

— Nu am timp de explicații. Te rog, vino la adresa pe care ți-o voi trimite, dar nu aduce pe nimeni cu tine.

Dominic închise telefonul, lucru care o lăsă pe Meredith cu întrebări fără răspuns. În scurt timp, Meredith primi un mesaj cu o adresă care se afla la o oră de casă. Fără să stea pe gânduri, aceasta își luă geanta, se urcă în mașină și îi dădu adresa femeii de la volan. Era agitată și singurul lucru pe care îl făcu a fost să se roage că Dominic era bine.

Amanda stătea în fața măsuței sale de toaletă, aplicându-și mascara pe genele deja foarte lungi, fiind ultimul pas din machiajul său, apoi își puse geanta pe umăr și ieși în curte.

— Domnișoară Amanda, plecați undeva? o întrebă Markus venind spre ea.

— Domnișoară Amanda? repetă ea. Ce-i cu formalitățile astea? Am băut împreună, oficial suntem prieteni.

Markus zâmbi și își băgă rușinat mâinile în buzunarele pantalonilor.

— În orice caz, am poftă de niște vin sau șampanie. Ce spui? Mergi cu mine într-un bar și luăm un șofer care să conducă până acolo? îi propuse ea.

— Nu știu ce să spun. La cum te cunosc, pun pariu că tu te vei îmbăta din prima oră după ce vom ajunge acolo. Dacă se întâmplă asta, ai strica toată distracție pentru că va trebui să ne întoarcem mai repede acasă.

— Uite cum facem. Eu îți promit că nu mă îmbăt, iar tu îmi promiți că vei bea măcar un shot, zâmbi ea.

— În regulă, oftă el.

Cei doi se urcară într-un taxi și plecară spre barul unde plănuia Amanda să meargă. Blonda se simțea bine alături de Markus și voia să petreacă mai mult timp alături de el pentru a-l cunoaște mai bine.

El, pe de altă parte, o plăcea la nebunie pe femeie care stătea în dreapta sa pe bancheta din spate a mașinii și a încercat să îi arate acest lucru de mai multe ori, însă în inima ei era loc doar pentru Dominic. Spera ca, într-o zi, Amanda să scape de această obsesie pentru bărbatul acela și să îi dea și lui o șansă.

Mașina în care se afla Meredith se opri în fața unui local, lucru care o făcu să se strâmbe.

— Ești sigură că aici trebuia să ajungem? o întrebă ea pe femeia care conduse.

— Da, este adresa corectă, o asigură aceasta.

Meredith coborî din mașină și se apropie de ușa localului. Intră în acesta și fu surprinsă să observe că nu era nicio persoană înăuntru, ba chiar era întuneric beznă. Deodată, luminile se aprinseră, iar Meredith putu să vadă ce se afla de fapt acolo.