Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 50

A incercat sa deschida portiera, dar nu a putut. Harry nu a inchis usile atunci cand a plecat, iar ea sigur nu a facut-o. A incercat din nou, lovind geamul cu mana, dar nimic nu s-a intamplat. A inceput sa se panicheze, respiratia ei devenind neregulata. Ticaitul se auzea din ce in ce mai tare in capul ei. Asa ca a lovit geamul cu patul armei, incercand sa-l crape, dar nu a reusit. A inceput sa tipe, in speranta ca cineva o va auzi.

Atunci, telefonul a inceput sa bazaie si a vazut pe ecran scris “Liam”.

-          Liam! a spus ea panicata dupa ce degetele ei au reusit sa deschida telefonul.

-          Alice? Da-mi-l pe Harry! a auzit vocea lui Liam.

-          Nu! Liam, asculta-ma! Au venit mai multi motociclisti dupa noi si masina ni s-a oprit brusc. Harry a luat o motocicleta si s-a dus dupa ei, iar eu am ramas in masina si acum usile s-au blocat si aud un ticait din spate!

-          La naiba… Stai putin, Alice!

Fata si-a dat ochii peste cap, lovind bordul masinii din cauza nervilor. Ii era frica.

-          Alice! a auzit vocea lui Niall. Noi ne-am intalnit toti. Spune-mi unde esti!

-          Nu stiu! E prea intuneric sa vad si, si… doamne! a spus ea, vocea scazandu-i brusc din cauza lacrimilor care i-au siroit pe obraji.

-          Alice! Calmeaza-te! Sa nu inchizi telefonul! Incercam sa il urmarim pana la tine! Uite, vrei sa vorbesti cu Perrie?

Nu a raspuns deoarece era inecata de lacrimi si nu putea respira bine. A auzit imediat cum vocea linistitoare a lui Perrie a venit pe fundal.

-          Alice! Sunt aici! Baietii lucreaza chiar acum sa te gasim!

-          Doamne, e o bomba in masina, a spus ea, sprijinindu-si fruntea cu mana libera, lasand arma in poala ei.

-          Hai sa ne gandim la altceva, a zis Perrie. Stii ce o sa se intample acum? O sa vina fetele la noi! Stii ce bine o sa ne distram? Rita gateste foarte bine deserturi!

Alice a ras usor, dar apoi a tresarit violent. Ticaitul a accelerat si a devenit mai puternic.

-          Ticaitul e mai rapid! a suspinat ea in telefon.

A auzit-o pe Perrie certandu-se cu baietii, iar ea a inceput sa planga si mai tare, iar singurul lucru la care se putea gandi era ea, imprastiata in mii de bucatele prin iarba.

-          Alice! Nu poti iesi nici cum? a intrebat Perrie impacientata.

Alice i-a spus lui Perrie sa astepte si apoi si-a asezat telefonul in poala, luand arma in mana. A atintit-o spre geam si a tras de doua ori, pana geamul s-a spart. Urechile ii tiuiau, dar nu i-a pasat. A luat telefonul si l-a dus la ureche, spunandu-i lui Perrie ce a facut. Si-a trecut mana pe geam, incercand sa deschida usa de afara, dar nu a putut.

-          Iesi pe geam, dar sa nu inchizi telefonul! a spus Perrie.

Alice s-a intins, iesind cu tot trunchiul afara din masina si a asezat telefonul pe pamant. S-a impins in scaun pana ce palmele ei au atins pamantul. Geamul spart i-a taiat mainile cand incarca sa se impinga, dar nu i-a pasat. Asta era singura ei salvare. Si-a scos un picior, strigand cand si-a pierdut echilibrul si a cazut pe jos. Dar iesise din masina. A luat telefonul si a inceput sa fuga, la scurt timp simtind cum e impinsa din spate si ridicata de la sol. A dat din maini in aer, simtind caltura in spatele ei si aterizand pe un umar. Avea tot corpul julit si insangerat, iar urechile ii erau infundate. Si-a dus telefonul la ureche.