Capitolul 87:Exilată?

1K 48 1
                                    

Eram așezată pe pat şi îl aşteptam pe Max să iasă din baie ca să pot vorbi cu el . Oricât de mult îmi doream să intru în baie după el , nu trebuia să uit de motivul pentru care venisem cu adevărat . Viața lui Taylor era în mâinile mele şi trebuia cu orice preț să i-o salvez .
Șirul de gânduri îmi sunt întrerupte de uşa de la baie care se deschide . De după ea își face apariția Max , purtând doar o pereche de pantaloni de trening. Simțeam cum o dorință arzătoare mă cuprinde , iar mii de scene interzise cu noi doi mi se derulau în minte .Max îşi arcuieşte o sprânceană amuzat în timp ce mă privea doritor .

-Iubito , nici nu ştii cât de bine poţi mirosi acum şi cât de greu îmi este mie să mă stăpânesc .

Acesta se aproprie uşor de mine şi își încolăceşte mâinile după talia mea . Işi bagă capul în scobitura gâtului meu , sărutându-mi pasional marcajul . O plăcere nedescrisă îmi cuprinde corpul. Numai el putea printr-un sărut să mă facă să tremur de plăcere .

-Max nu am venit aici pentru joacă , ci pentru ceva serios .
Acesta mârâie de plăcere şi îmi muşcă încet gâtul .

- Dar cine a zis că ne jucăm ? Ceea ce facem noi e al dracului de serios .

Cu toată stăpânirea mea de sine , îmi pun mâinile pe pieptul lui şi îl împing de pe mine . Ochii lui deveniseră negri , iar furia lui ajunsese la cote maxime .

- Spune-mi un motiv întemeiat pentru a nu mă enerva şi a nu te arunca în momentul asta în pat pentru a ți-o trage atât de tare încât o să uiți şi cum te cheamă ?!
Țipă acesta furios din cauza refuzului meu.
Se pare că Max s-a supărat destul de tare . Într-un fel , îi înțelegeam comportamentul. Şi pentru mine îmi era al dracului de greu să mă abţin să nu-i fac felul . De obicei sufletele pereche se împerechează în primele zile în care se întâlnesc , iar la noi trecuse ceva timp şi eu încă eram pură. Cu cât timpul trecea , cu atât dorinţa devenea şi mai mare . Înafară de câteva atingeri şi sărutări , nu se întâmpla absolut nimic .

- E vorba de Taylor .

- Nu avem ce vorbi desprea ea .

Max îmi întoarce spatele şi se duce la dulap . Işi scoate un tricou alb din el , îmbrăcându-l .

- Ba avem ! Nu trebuie să o omori pentru o mică minciună , eu una am iertat-o pentru ce a făcut şi nu vreau să pățeasca nimic .

- Dar eu nu am iertat-o .Şi ce a făcut ea nu se numeşte o minciună mică , ci una enormă . Până la urmă asta este decizia mea şi aşa va rămâne . În seara asta va fi omorată de către Beta-ul meu , iar trupul ei va fi ars în pădure .

Eram nervoasă . Aveam drepturi egale şi conta şi părerea mea în această problemă . Eram până la urmă Luna haitei , sufletul lui pereche . Nu poate să conducă corect dacă nu ascultă şi de cerinţele Alpha-ului feminin . Îi arăt eu cine este şeful aici.

- Atunci şi tu vei asculta de decizia mea de a nu mă mai atinge şi a sta la o distanță strict profesională . Nu mai aproape de un metru față de mine .
Max îşi întoarce privirea speriat în timp ce ţinea puternic strâns în mână unul dintre teneşi . Puteam să jur că mai avea puțin şi îl sfâşia de tot . Pacăt de ei , erau de la Kelvin Clain.

- Nu ai face asta.

- Încearcă-mă !

Stă câteva momente , analizând situația , dar până la urmă cedează , oferindu-mi o satisfacție uriaşă. Rânjetul meu obraznic îl deranja , iar felul în care bombânea , mă făcea să fiu cu adevărat Regina Vârcolacilor .

- Dar cu o singură condiție .

- Şi aia fiind ?

Stă câteva momente , iar când îmi spune de condiție, mă pune pe gânduri dacă cu adevărat am ales decizia corectă .

- Va fi exilată .

Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum