Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 1

Azi urmează sa ma mut,mama vrea sa ne mutăm în alt oras deoarece tata a murit acum 3 luni intr-un război..Eu inca n-am depăsit faptul ca tata nu mai e,cred ca nici mama sau cel puțin așa pare.Mama crede ca e mai bine sa plecam din vechea casa pentru ca lipsa tatei este dureroasă si considera ca putem trece mai repede peste moartea lui si să incepem o viata noua.Am impachetat doar esentialul,hainele si lucrurile de care sunt atasata emotional,mai mai dat o singura data o tura prin cartier,prin locurile mele preferate si am plecat.
Ne-am mutat intr-un oraș destul de dragut si intr-un fel destul de straniu,toti oamenii parca ar ascunde ceva.Acum stam in California,mai exat in nord-estul Californiei,langa padurea Lassen.Aici totul este diferit,sunt paduri peste tot,verdeata cat vezi cu ochii iar casele sunt micute si rustice,pe o parte ador locul asta pentru felul in care arata,pentru ca totul suna a "liniste" dar toata lumea de aici se comporta ciudat,nu sunt genul de oameni care sa te priveasca cu ochii plini de dragoste sau cu zambetul pe buze.Sunt niste oameni reci,stranii..Poate ma insel pentru ca am vazut doar cativa oameni la in
Mama parcheaza mașina in fata casei pe care am cumparat-o azi,se pare ca asta e noua mea casa de acum..Minunat..Ma uit la mama si ea se uita la mine,deschide gura sa zica ceva dar o inchide la loc si isi muta privirea pe geamul masinii.

-Si... cum ti se pare?Ce parere ai?
Se pare ca pana la urma a reusit sa scoata ceva pe gura,e un lucru bun,cred.Nu stiu ce parere am,nu imi place aici.Mi-am lasat toata viata pentru asta?O casa anosta,un loc anost unde cred ca voi avea cea mai plictisitoare viata.

-As prefera sa mergem inapoi... spun indiferenta si intorc capul spre geam incercand sa evit discutia cu mama si morala pe care probabil si-o pune la punct in minte pentru a putea sa mi-o verse in fata.

-Ava,stii foarte bine ca nu ne putem intoarce.
Da mama,stiu,trei zile mi-ai facut morala cum ca o data ce plecam nu exista cale de intoarece,spun asta in minte pentru a ma calma dar totul e in zadar.

-Dar mama...incerc sa spun ceva dar mama mi-o taie rapid

-Nu mai e nimic de spus.Am incheiat discutia!

Am terminat de "vorbit",am deschis usa masinii si am fugit sus sa evit o alta cearta micuta cu mama,urc scarile din lemn masiv ale casei tinandu-ma de o balustrada de lemn lucios,intru intr-o camera destul de mare care e puternic luminata de geamurile uriase din acea camera,urc scarile si intru in prima camera,un dormitor mai exact.E mare,are o biblioteca goala,va fi perfecta pentru cartile mele.Un pat pe centru de doua persoane,un sifonier destul de incapator pentru o singura persoana,in coltul camerei observ o oglinga mare iar langa ea este un fotoliu micut.La cativa pasi de pat oberv o usa culisanta care duce catre un balcon aranjat atat de frumos.Doi coltari pufosi gri,cateva plante verzi si o masuta patrata neagra,locul perfect de servit cafeaua dimineata.Si sa nu mai zic ca are o priveliste incantatoare,dupa balcon te poti holba la padurea care incepe din spatele casei,si care este foarte aproape de casa noastra.Baia este perfecta pentru o persoana,rafturile sunt de un maro închis,gresia este de o culoare asemanatoare parchetului din camera,gri.Peretii,la fel ca gresia au aceeasi culoare cu peretii din dormitor,un crem,ba mai mult,au aceeasi culoare cu cafeaua cu lapte.Cred ca ador camera asta.
Mama își face aparitia cu doua cutii de carton dur pe care le pune lângă usa.Se uita la mine apoi se uita prin camera.

-Sa înțeleg ca ți-ai găsit camera.Dau din cap in semn afirmativ si imi zambeste.

-Te las sa despachetezi apoi vom merge sa mâncam in oraș ,e ok?Ma uit la ea si vreau sa o refuz dar inchid ochii si decid sa ii dau o sansa.

-Da,ne vedem intr-o ora?

-Perfect,ma găsești jos,la bucatarie incercand sa pun cate ceva in ordine.Apoi pleaca aproape alergand pe scarile de lemn.

Nu stiu cum dar mama chiar vrea liniște.Acum nici nu stiu dacă mai exista o casa prin apropiere.Ma duc din nou pe balcon și spre fericirea mea mai exista niște case,imi trag sufletul si rasuflu usurata ca nu o sa ma simt ca ultimul om dupa pamant.Ok,și liceul ...sper ca nu e fix in câmp.
Dupa o ora am terminat de despachetat si de aranjat camera cum imi place.Am aranjat cartile mele preferate in biblioteca,mi-am pus cateva covorase pufoase pe jos si mi-am instalat ledurile in camera.Acum arata mult mai bine.Cobor jos si o vad pe mama in pragul usii,vorbeste cu o femeie bătrână,palidă la fata cu pungi la ochi si fata acoperita de pistrui micuti si niste ochi mari sticlosi.

-Buna ziua,doamna!Mă numesc Ava.Doar atat am spus si bătrână isi da ochii peste cap.De parca eu stau in pragul usii ei.

-Credeam ca nu ai copii,copiii din ziua de azi sunt asa nesuferiți,asa needucați si leneși!Câta nerusinare,imi spun in gand.

-Pai,va asigur scumpa doamna ca eu nu sunt deloc asa.Ii spun batranei printre dinti iar la final ii arunc un zambet decent.

-Cati ani ai,Ava?

-Am 17 ani..îi raspund cu un glas moale,sunt nedumerită,la inceput a vorbit cam urat iar acum pare sa isi fi schimbat tonul vocii.

-Am crezut ca esti mai mare.Ok..o sa-mi placa de fata asta.Spune in timp ce imi zambeste dulce,din instinct îi raspund la fel.

-Ava,eu plec cu doamna Rene la cumpărături,o să-ți iau si ție ceva.
Ok,asta e cat se poate de ciudat,acum o ora imi spune ca vrea sa mancam impreuna in oras iar acum pleaca la cumparaturi cu baba ciudata de pe cine stie unde,si mai zice de mine ca sunt nebuna..Decid sa urc in camera mea si sa ies pe balcon.Inainte de asta imi fac un ceai fierbinte,imi iau chitara si cartea preferata si ma trantesc in coltarul pufos din balcon incep sa privesc cerul instelat,apoi incel sa cânt la chitară...era o atmosfera de nedescris,cerul era parca scos dintr-un film,afara era cald iar priveliștea era amețitoare.
Cântam linistita cand deodata vad un lup mare,cred ca avea in jur de 2m,cu blana cenusie si deasa,se pune linistit in fund si se uita la mine cu urechile ciulite,parcă e uimit si parca chiar intelege ce fac,ba chiar,parca ma asculta cum cant.Ma ridic in picioare si ma uit la el.

-Hei!Pleaca de acolo!Ii spun lupului ce sta si ma priveste si jur,pare ca rade de mine!Nici nu s-a deranjant sa se miste,ba chiar s-a asezat cu botul pe labele sale gigantice.Ok,acolo sa stea,nu-mi pasa.

Hey,eu sunt Gabriela,sper sa va placa cartea si sper sa o votați daca va placut. #Peace❤