Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 5

E sâmbata,azi mama se va muta,va fi o zi lunga.Simt ca o pierd si simt cum totul se naruie in jurul meu dar oare chiar trebuie sa ma sacrific pe mine pentru fericirea ei?Oare ea ar face asta pentru mine?Ma dau jos repede din pat si ma imbrac,trag pe mine o pereche de colanti si o bustiera,imi prind parul intr-un coc si ma gandesc ca o plimbare prin padure mi-ar face bine.Ies afara si o iau usor la pas,brusc ceea ce imi spunea tata imi rasuna in minte:"Dacă-ti folosești creierul vezi lumea așa cum e. Dacă nu-l folosești, vezi lumea cum îți spun alții că e".
Si avea dreptate,fiecare trebuie sa lupte pentru fericirea lui,eu ma sacrific pentru fericirea altora dar..oare pentru fericirea mea cine se va sacrifica?Nimeni.
Am mers pana am dat de un pârau,ciudat,pana acum nu l-am mai vazut.M-am asezat la trunchiul gros al unui copac si am inchis ochii,am ascultat cum susura apa,cum pasarile cantau si cum vantul saruta crengile bogate ale copacilor.Incep sa iubesc locul asta.Brusc,s-a auzit un fosnet din spatele meu,m-am speriat avand in vedere ultima mea patanie cu ursul..dar era bine,era acel lup,era Max,chiar incepe sa imi placa de acest animal paros.Il vad cum vine lenes si se aseaza langa mine,nu stiu de ce dar pur si simplu nu simt deloc frica cand sunt cu cainele asta imens.

-Hei,si tu te simti singur?Ok,cred ca inebunesc,intreb un lup daca se simte singur si partea amuzanta e ca parca m-as astepta sa imi si raspunda.Sigur o sa ajung la psihiatrie in scurt timp.
Lupul se apropie de mine,brusc isi puse laba pe piciorul meu iar apoi capul si jur,cred ca doar capul lui cantareste cinci kilograme.L-am mângâiat usor pe cap si ma uitam la "monstrul" ce imi statea in poala si puteam sa jur ca zambeste,are o blana atat de moale si atat de deasa,daca as dormi langa el la minus zece grade pot jura ca nu mi-ar fi frig.
M-am ridicat in picioare dupa o ora de stat jos,deja amortisem si am luat-o la pas spre casa.Dupa 10 minute am vazut lupul ca alerga spre mine,cred ca m-a simtit cand am plecat de langa el,la iesirea din pădure l-am mângâiat pe cap si am intrat in casa,sper ca Rene(mama) sa nu il fi vazut.

-Bună mama,ce planuri ai pentru azi?Incerc sa par fericita dar se pare ca nu prea imi iese

-Oh,hei scumpo!Pai,astept sa vina curierul sa incarc toate bagajele apoi as vrea sa stam putin impreuna daca vrei.

-Sigur,te ajut sa impachetezi daca doresti..
Ok,asta chiar doare dar zambesc usor,nu vreau sa o intristez,daca asta o face fericita e ok.
Dupa ce am mancat ne-am apucat de impachetat si chiar am terminat intr-un timp record.
Am strans toate lucrurile ei si le-am bagat in cutii,de la hainele de vara pana la cele mai elegante rochii si obiecte micute cu valoare sentimentala.O sa imi fie greu la inceput dar sunt sigura ca ma voi obisnui,nu mai e cale de intoarcere.

-E abia 15:30,curierul ar trebui sa vina peste o ora..Ava,esti sigura ca te descurci singura?

-Da,mama.Sunt sigura,voi fi bine.Adica,nu o sa ma manance niciun lup sau urs,sa fi sigura de asta.

Incepe sa rada si apoi ma ia in brate,simt cum lacrimi fierbinti imi ard fata,la dracu!Nu sunt pregatita sa ii dau drumul,sunt egoista dar trebuie sa imi calc pe suflet si sa ma desprind de singura persoana care imi forma familia,trebuie sa fac asta.
Imi sterg lacrimile rapid si o privesc zambind.

-Esti minunata Ava.Te iubesc!

-Si eu te iubesc,mama!

Merg la mine in camera pentru a face un dus,sunt plina de praf si dâre mici de transpiratie.
Stropii mici dar rapizi de apa imi biciuiesc corpul ars de sudoare,aburul imi mangâie pielea fetei si simt cum muschii mi se relaxeaza.Imi frec bine pielea cu sapun iar la final,ca intotdeauna imi clatesc tot corpul cu apa rece.
Ies din dus si imi infasor corpul intr-un prosop mare si pufos,imi usuc parul si il prind intr-un coc.
Ma imbrac rapid si cobor jos pentru a astepta curierul sa vina si sa scap de toate cutiile din sufragerie.