Capitolul 67: Baiatul de la Cofetarie

1K 52 0
                                    


Cu greu m-am trezit. Chiar dacă am reușit să dorm toată noaptea , psihic mă simțeam slăbită .
Cu câteva încercări m-am ridicat din pat , îndreptându-mă spre balcon . Priveliștea era încântătoare . Balconul era poziționat în spatele hotelului de unde aveam priveliștea unei păduri împreună cu câțiva brazi și un mic lac . Într-un final hotărăsc să îmi fac un scurt duș. Căldura oferită de la apă îmi dăruia o stare de liniște și o plâcere imensă . Odată ieșită din duș, mă usuc , îmi prind părul într-o coadă și mâ îmbrac cu niște blugi negri și un maieu negru simplu . Ce pot spune , culoarea mea preferată era non-culoare.
Dupâ ce am intrebat-o pe Ani direcția unde pot găsi cel mai bun loc pentru a-mi lua micul-de-jun , am plecat în căutarea lui . Chiar dacă ea îmi oferise să îmi facă de mâncare fiind din partea hotelului , am refuzat-o frumos . Chiar aveam nevoie de aer curat .Din câte am înțeles de la ea , această cofetărie s-ar afla tocmai în centrul orașului , unde după părerea mea nu cred că o să îl gâsesc vreodata pe Andrew sau Ales. După mai multe încercări , am găsit ceea ce căutam . Era un loc micuț , cu câteva mese și scaune .După ce mi-am comandat mâncarea , mi-am îndreptat privirea spre perete unde ceasul arăta că era ora 10 ,iar când plecasem de la hotel era 8 fără 10 . Chiar că am căscat ochii .

- Te superi dacă i-au un loc lângă tine? Un băiat cu păr blond spălăcit mă întreabă , ținând deja măna pe spătarul scaunului.

- Bine ! Am spus cu o voce scăzută , uitându-mă pe fereastră .

Dar el se așezase deja fără a-mi aştepta răspunsul . Nu a durat prea mult timp ca să îi remarc mirosul . Era un Lup . Și unul foarte puternic .
Fata care lucra la cofetărie a venit pentru a îi lua și lui comanda . Acesta și-a comandat doar o cafea si niște fursecuri , îndreptându-și din nou privirea spre mine . Puteam observa cu coada ochiului cum fata de lângă mine îi facea ochi dulci .Avea și de ce . Avea niște ochi așa frumoși , albaștri , un zâmbet atrăgător și un corp de drăguț . Se puteau remarca ușor mușchii de sub cămașa albă. Era foarte elegant îmbrăcat și mirosea puternic a Tom Ford .
Chelnerița a plecat fără să mai spună ceva, iar după o perioadă a revenit cu o tavă așezând-o în fața lui . În tot acest timp petrecut până la venirea chelneriței , el nu și-a luat privirea de la mine . Mă studia atent , în liniște .Nici eu nu îmi găsisem cuvintele protivite pentru a sparge gheața . Eu doar mi-am continuat activitatea de a privi spre geam .

- Știi că tu acum încalci regulile , nu ? Întrebă în timp ce mușca dintr-un fursec , fixându-mă cu ochii lui pătrunzători .

Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum