Alături de tine [✔FINALIZATĂ✔]

Capitolul 18

Am plecat la ora 5:30 dimineata pentru a cauta un alt loc unde am putea sta,un loc aproape de alta haita,am mers si am descoperit haita Raven.O haita formată din varcolaci care mai de care.
Am poposit acolo timp de o saptamana,apoi antrenamentele mele au inceput sa dea roade.Masa musculara a crescut,am luat 5kg in greutate si am devenit mult mai agila si mai stapana pe noile mele puteri.

-Mai tare! Cu mai multă putere! urlă Jacob la mine.

Cu toată puterea rămasă îi dau o lovitură adversarului meu, acesta nici nu se clintește. Îmi da și el la rândul sau o lovitură iar eu ajung pe podeaua de beton.

-Ridica-te! Luptă până la capăt! țipă din nou la mine.

Mă ridic puțin amețită și fac câțiva pași către blondul din fața mea, acesta rânjește către mine și îmi mai dă încă o lovitură.

-Stop!

Jacob vine la mine și îmi dă o palmă zdravănă peste fata,usturimea obrazului ma face sa lacrimez.Cum îți permiți să îl lași să câștige! E unul dintre cei mai slabi din haită!

-Dar el mănâncă în fiecare zi! Nu se luptă aproape 12 ore zilnic! Și pun pariu ca are un pat moale în care să doarmă! îi strig toate astea în față și mai primesc o palmă dar de data asta peste celalalt obraz.

-Tu să nu strigi la Antrenorul tău! Acum du-te în camera ta și fă un dus că puți, apoi culca-te, mâine iesi pe câmpul de luptă!

-Dar Jacob, nu am mai mâncat de 5 zile și îmi e foame,sunt slăbită.

-Nu vreau să aud nimic! Acum, pleacă din fața mea!

Plec de acolo și mă îndrept spre așa zisa mea camera. În timp ce vreau să îmi deschid ușa în fața mea apare blondul de la antrenamente cu un ranjet cat se poate de enervant.

-Tu ce mai vrei?

-Ce-ai zice să îți arăt patul ăla?!

Îmi spune cu un zambet pervers pe chip.Mârâi la el cu nervii lungiți la maxim dar aleg sa il ignor,sunt prea slabita pentru o cearta.

-Du-te din calea mea!

Țip la el și intru în cameră închizând ușa cu cheia si cu cele trei zavoare din fier.

Plec la șifonierul meu mic și îmi aleg niște haine, tarandu-mă mai apoi în baie. Fac un duș rapid, deoarece apa e rece ca gheața. Înainte să ies mă opresc un pic în fața oglinzii analizandu-mă: ochii mei aruncau fulgere iar fața mea nu arata nici o expresie.

Ești arma perfectă!

Cuvintele lui Jacob îmi răsună din nou în cap. Are dreptate sunt arma perfectă, nu aveam inimă de când am rămas fără Ryan și fără prietenii mei.
Ies din baie și mă trântesc în pat, spatele meu făcând cunoștință cu salteaua tare ca piatra. Încep să mă gândesc la tot ce s-a întâmplat în ultima săptămână...
Nu-mi place să stau singură,niciodată nu mi-a plăcut. Fără să mă gândesc prea mult plec la fereastră și sar, iar la contactul cu pământul sunt deja transformată în lup. Mă strecor pe lângă gărzi și când mă văd după teritoriul castelului încep să alerg ca un lup nebun.Cand ajung in fata unui lac mă transform înapoi și îmi las corpul să cadă pe iarba rece și moale. Mă simt atât de bine în sânul naturii! Singurul lucru care încă nu mi-a fost luat, încă. Căci dacă află Jacob ca mă strecor noaptea din castel aici cred ca mă va închide în cameră. Inspir adânc aerul rece... ce ciudat, simt un miros pe care nu l-am mai simțit înainte. Mai adulmec odată și... VAMPIRI! Vreau să mă ridic de pe iarbă, dar atunci sunt prinsă de niste brațe. Încerc să scap dar mi se pune ceva pe nas. Mă zbat cu disperare dar brusc mă simt mai amețită și mi se face tot mai somn...apoi totul se face negru.