Când nemuritorii mor

VIII

        Romantismul era cuvântul cheie ce descria atmosfera. Corpul lui Rouge se simţea uşor, ca şi cum plutea pe un nor alcătuit din superbul parfum al partenerului său de dans. Ochii lui Jacob se schimbaseră. Printre toata ura dintre cei doi, ochii săi sclipeau uitându-se în ai tinerei. Buzele amândurora se deschisera apoi reînchiseră de câteva ori, neştiind care era următoarea mişcare.

        O făcuse! Jacob închise tandru ochii iar Rouge îi urmă gestul într-o stare de hipnoză. Buzele lor se apropriară şi abia reusiră să se atinga fin deoarece corpul fetei fusese ridicat de mâna dreaptă al partenerului. Braţele lui se desfăcură, eliberând-o şi apucându-i mâna mulţumi pentru dans apoi se scuză şi plecă din sală.

        Şatena rămase acolo, neclintită, privind în gol după el. Mintea ei trezită ca din somn nu putea înţelege ce s-a întâmplat, de ce mereu când era în preajma lui avea câte un moment de slăbiciune, de ce aproape că îl sărutase, de ce acum se simţea goală pe inetior la gândul că nu a făcut-o. Erau atât de multe întrebări la care subconştientul căuta răspunsuri dar fără rost.

        Canapeaua pe care se afla Grace se lăsă sub grutatea corpului prietenei sale. Pe faţa ei se citea tristeţea combinată cu furie şi neîntelegere.

        -De ce ai spus că accept să dansez? murmură Rouge privind în gol.

        -Deoarece vroiam să îţi dau ocazia să discuţi cu el. Să afli ce doreşte şi, în plus, nu realizezi cât de frumoşi sunteţi împreună, chicotii aşa-numita trădătoare.

        -Nu am aflat absolut nimic. Ştie să îşi ţină gura. Doar că nu înţeleg, de ce mereu pare să mă hipnotizeze? Cum face asta? Mereu parcă îmi pierd capul!

        -Nu ştiu dar asta poate fi fatal pentru tine, trebuie să aflăm.

        -Nu ştiu nici măcar exact cine este...

        Nici un argument nu mai venise din partea lui Grace care era iarăşi pierdută în spaţiu când privirea i se întâlnea cu cea a lui Max. În orice colţ al sălii se afla, acesta căuta mereu cu privirea trupul domnişoarei care îi dăduse fiori.

        După alte ore ce abia se scurgeau petrecute la cazino doar de dragul flirtului prietenei sale, Rouge plecase împreună cu aceasta spre casă. În aproximativ o oră, cele doua fete erau îmbrăcate în cămăşile de noapte şi cuibărite în patul moale.

        "Ştiu ce să fac.... Deşi pare a fi cea mai groaznică idee din lume."

        Razele soarelui brăzdau întunecimea camerei şi treziseră într-un final şi cele două prinţese adormite. Micul dejun fusese comandat şi servit la pat apoi baia şi dormitorul se transformară într-o imensă instituţie a frumuseţii. 

        Grace se îmbrăcă simplu cu o rochie albastră şi o pereche de pantofi cu toc ascuţit. Părul lung şi auriu era lăsat liber să acopere spatele iar tenul era natural, fără machiaj, completând ţinuta de promenadă. De partea cealaltă, hainele erau alese cu mare grijă de domnişoara Harley. Aceasta îmbrăcă o rochie frumoasă crem, dreaptă, pâna la genunchi şi pantofi albi cu toc înalt şi barete. Ochii erau evidenţiaţi de genele date cu rimel şi de linia subţire făcută cu creionul. Parfumul fusese selectat cu atenţie, unul dulce.

        Soarele cald mângăia obrajii fetei ce păsea hotărâtă pe trotuarul bulevardului. Destinaţia era fixată : biroul personal al lui Jacob aflat în cadrul domiciliului său. 

        Degetele subţiri ale lui Rouge se încleştară lovind încet uşa de la intrare. O doamnă drăguţă deschise imediat şi după un scurt interogatoriu cu privinţă la scopul vizitei o pofti înauntru şi o conduse la biroul inamicului.