LVII

1.3K 137 17
                                    

        Nou venitul în mica familie Harley, compusă doar din Rouge şi Magius, o ţinuse pe tânără toată noaptea în braţele sale, făcând-o să viseze non-stop strânsoarea oferită de fostul soţ.

        Dimineaţa sosi neaşteptat de repede. Vrăjitoarea se trezi fără ajutorul vreunui ceas deşteptător la ora 08:30. Se ridică cu mare atenţie din pat pentru a nu-l trezi pe Jeremith apoi fugi sprintenă în baie, silenţioasă precum o felină.

        Îşi făcu un duş cu apă fierbinte, destul de scurt, apoi se înveli cu un prosop găsit la îndemână. Se opri în faţa oglinzii şi îşi privi chipul odihnit, nepătat de machiaj sau măcar pudră.

        Un sentiment de bine se impuse din momentul în care se ridică din patul moale şi încă părea că doreşte să persiste un timp. Nici măcar ea nu ştia de ce se simţea bine. Îşi puse în cap ideea propriei persoane ca fiind prioritară. Dorea să uite de sentimente şi să respecte principiul după care fusese crescută "dragostea şi tristeţea te omoară". Singurul lucru pe care avea să îl omoare era Jacob, indiferent de modalitatea aleasă. Era atât de hotărâtă pe acest gând încât şi-ar lua singură toate vieţile până la ultima pentru a duce la bun sfârşit ceea ce îşi propuse, Vrăjitorii cu sânge albastru fiind cei mai puternici atunci când în palmares erau însumate opt corpuri decedate.

        Până avea să treacă la această parte a acţiunilor sale decise să aibe grijă de localul la care lucră toată noaptea şi de care era atât de mândră.

        Îşi pieptănă părul moale şi îl lăsă liber ca în majoritatea timpului. Trase pe ea sutienul alb şi o pereche de indispensabili, lăsând pe urmă prosopul să cadă pe jos. Adună orice lucru împrăştiat din baie pentru a face ordine apoi o părăsi. Păşi silenţios în dormitorul încă cufundat în semi-întuneric, draperiile groase fiind ca o baricadă în faţa soarelui.

        Îl privi pe omul ce dormea pe burtă în pat, cu mâinile ascunse sub perini şi cu muşchii spatelui puşi la expoziţie. Nu îşi putu abţine un zâmbet tâmp când îl fixă cu privirea. Prinse de pătura ce zăcea jumătate pe jos şi o ridică pe spatele lui rece.

        Merse la dulapul sfânt şi începu să caute cu privirea pe rafturi şi umeraşe o rochie potrivită pentru aşa o zi frumoasă. Într-un sfârşit alese drept câştigătoare o rochie de un verde închis ce îi scotea ochii în evidenţă. Rochia era una lejeră, pe corp, ţinută pe acesta doar de două breteluţe subţiri. Era alcătuită dintr-un material uşor şi răcoros, aranjat în câteva straturi suprapuse formând câteva rânduri. În picioare luase o pereche de sandale argintii cu toc înalt şi cu câteva cureluţe subţiri ce brăzdau laba picioarului.

        Porni afară din camră şi, ajunsă în faţa scărilor, le analiză scurt. În doar câteva momente balustrada lăcuită şi lucitoare deveni carusel şi mijloc de transport rapid pentru fata ce ţinea de poalele rochiei râzând.

        -Magiuuus, hai la masă! spuse nu foarte tare dar pisica se arătă la doar câteva secunde.

        -Bună dimineaţa! spuse în timp ce se aşeză răbdător în faţa bolului său.

        -Bună dimineaţa! Ce foame îţi e mereu, imediat apari când e vorba de mâncare.

        -Fiecare cu priorităţile sale, replică în timp ce ochii îi erau aţintiţi asupra laptelui ce i se turna în bol apoi se apucă să mănânce.

        Rouge râse scurt apoi se apucă să gătească micul dejun. Luase din frigider câteva ouă pe care le sparse şi din care decise să pregătească o omletă cât mai bună. Apucă două farfurii albe aflate în dulapul de jos şi puse rezultatul pe ele, aranjându-l în formă de inimioară şi îl plasă pe masă alături de furculiţe şi solniță.

        Urcă scările până la etaj deoarece nu ar fi putut folosi şi de această dată balustrada. Intră încet pe uşa dormitorului şi privi în jur. Totul era inundat în lumina orbitoare a soarelui de dimineaţă iar Jeremith era în picioare, în faţa geamului, întinzându-şi toate oasele. Auzise zgomotul făcut de uşă şi întoarse capul spre şatenă. Zâmbi fericit:

        -Bună dimineaţa! spuse zâmbind cu ai săi dinţi perfecţi.

        Totul era atât de frumos. Muşchii superb conturaţi păreau şi mai frumoşi în lumina soarelui. Zâmbetul orbea mai rău decât astrul ceresc iar părul ciufulit era perfect chiar şi după un somn lung. Chipul îi era relaxat şi se putea vedea că era binedispus.

        -'Neaţa, haide la masă, spuse zâmbind însă scurt fata apoi plecă la bucătărie unde îl aşteptă.

        În câteva minute petrecute doar alături de felina neagră singurătatea dispăruse. Jeremith se înfăţişă în bucătărie îmbrăcat cu o cămaşă albastră pastel având un nasture desfăcut la gât, fără vreun sacou și cu pantaloni din material albastru închis asortați cu pantofi negrii. Părul era frumos aranjat iar odată cu el venise şi un miros dulce de parfum masculin, spre încântarea ei.

        Mâncară împreună în linişte.

        -Avem multă treabă astăzi, sparse liniştea şatena cu o voce serioasă.

        -Ascult.

    -Diseară vom avea deschiderea cazinoului şi trebuie să ne facem reclamă, oamenii neaşteptându-se probabil ca lucrările la el să fie finalizate. Am făcut aseară şi un teanc de afişe care vor invita oamenii la noi diseară la 20:00. Aici intervi tu - îţi voi oferi o maşină şi nişte ajutoare şi vei merge cu împreună cu ele în vehicul pe străzile oraşului, aruncând hârtiile. Ne-am înţeles?

        -Nu vom primi amendă sau ceva?

        -Asta nu te preocupă pe tine. Tu doar fii şarmant şi aruncă afişe, înţeles?

        -Da, să trăiţi! glumise bărbatul.

        După ce stomacurile fuseseră umplute în totalitate iar vasele spălate şi puse la locul lor, Rouge fugi în sufragerie în timp ce Jeremith o urmă. Puse mâna pe un teanc de hârti şi i le înmânase acestuia.

        "Marea deschidere diseară! Cazinoul de pe strada bla bla bla se va deschide astăzi, pe data de bla bla bla... Vă aşteptăm cu mare drag chiar dacă sunteţi amatori de jocuri de noroc, de băutură, de mâncare sau chiar de dans sau aruncat cu privirea. Aici este loc pentru toată lumea!" citi cu o voce teatrală şi haioasă.

        Şatena chicoti scurt apoi ieşi afară din casă şi făcu semn bărbatului să o urmeze. Merseră împreună în faţa casei unde aştepta o maşină mai încăpătoare şi decapotabilă în care se aflau două femei foarte frumoase îmbrăcate în rochii vişini, având un brâu auriu şi un şofer cu costumul asortat lor.

        -Îţi place extravaganţa, nu? se amuză domnul Gavin.

        -Da! În plus, sunt culorile tematice ale locului. Ah, era să uit. Mai ai încă un lucru de făcut şi anume să găseşti cel mai bun personal din zonă. Nu contează sexul, vreau doar să fie până în 35 de ani, lucrători, frumoşi şi treizeci la număr. Poţi să le spui că salariul este pe oră. Acum du-te! ordonă ea.

        Maşina împreună cu cele patru persoane aflate în ea porni la drum iar vrăjitoarea o sună pe Grace pentru a o pune la curent cu toate noutăţile.

        Ajunşi pe drumul principal, Jeremith împreună cu frumoasele domniţe începură să facă cu mâna mulţimii ce se uita nedumerită la ei. Şoferul dădu cât de tare se putu la o melodie jazz dansantă şi adorată de public, care răsună fiind ajutată de un megafon. Fluturaşele zburau în toate direcţiile iar oamenii de pe margini săreau să le apuce în timp ce unii chiar se simţeau bine, dansând.

Când nemuritorii morUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum