Vieti paralele

Capitolul 10 ~ La multi ani!~

 Lenevi in pat cateva minute apoi se ridica si isi alese o rochira de lanita pe care avea sa o imbrace.

Isi facu o cafea pe care si-o torna in termos si pleca spre scoala.

Cand iesi din bloc simti un aer rece are ii invada gatul gol, trase aer in piep si  debloca usa masinii. Porni motorul si pleca, facea toate acestea  ca pe o rutina, o rutina lipsita de viata. Mai avea inca 2 saptamani de scoala, dorea asa de mult vacanta asta.Plus ca Alexandru fusese absent zilele astea, mai ales dupa incidentul de luni. Dar astazi avea sa fie o zi speciala, era ziua uneia dintre colegele din facultate, asa ca vorbise cu mai multi si aveau sa ii organizeze o petrecere surpriza. 

Dupa ce intra in scoala, urca scarile, incet ca sa numai zica alti ca incalca regulile, dar nu apuca sa ajunga in capatul lor ca isi auzi numele strigat de director care acum statea la baza scarilor admirand-o.

"In biroul meu. Acum" zise Ionut fara nici o ezitare, pe un ton ascutit.

"Cum sa nu, de ce sa nu imi tina morala si pentru timpul liber nu doar pentru cel petrecut la ore." zise aceasta printre dinti coborand scarile. Dar nu apuca sa termine ca se impiedica si varsa cafea, fierbinte cei drept, pe camasa alba a diorectorului.In mintea lui era clar ce urma sa zice "Iti tai din salariu, adio ore, adio henri Coanda" dar defapt  intra in birou nervos, urmat de Ana in mintea careia deja se formau scenatrii despre un salariu injumatatit.

"Domnisoara Niculescu, luati loc." zise aceasta privind-o insistent, intra intr-o camaruta de unde iesi imbracat cu o alta camasa de data aceasta albastra.

"Imi pare rau pent..." zise Ana fiind intrerupta vehement de director.

"Domnisoara, vad ca aveti ceva cu buna purtare in liceu asta, si as dori sa va spun anumite chestii. In primul rand se apropie 2 concursuri de francea si dumnevoastra sunteti OBLIGATA sa mergeti cu uni din elevi pe care vi aleg eu. Asta ca sa pot intelege daca sunteti o profesoara buna sau nu."

Cuvintele ii rasunara ca un fulger in minte, adica de ce concurs, cand elevi ei nu aveau habar nici unde e Franta pe harta dar sa mai si mearga la concurs.

"Si daca aleg sa nu merg?"

"Nu aveti aceasta varianta domnisoara. Vreau si eu sa vad de ce sunteti in stare la scoala, ca in timpul liber am vazut de ce sunteti in stare."

"Ok, asa voi face." zise aceasta ridicandu-se si mergand spre usa, inainte sa iasa rosti un "Buna ziua" si iesi. De unde naiba avea ea sa ia elevi buni la franceza, adica avea cativa care mai stiau cate ceva dar nu la nivel de concurs. Intra in cancelarie si lua catalogul si pasi pe hol spre clasa, intarziase deja din cauza nebunului aluia d\care nici viata privata nu ii lasa. Trebuia sa rezolve cumva problema cu directorul asta dar inca nu stia cum.

Dupa cateva ore in care nu a ascultat nici un elev doar a predat, ajunse  la clasa unde invatase Damian.

"Astazi o sa va vorbesc in romana ca nu am chef de franceza si plus ca nu ma simt asa bine. O sa vina 2 concursuri, doreste cineva sa se inscrie?"  Iar clasa a raspuns increzatoare prin ....liniste total, adica sa fim seriosi care ar fi nebunul care sa duce la un concurs daca stie ca habar nu are de acea materie.

"Asa ma gandeam si eu.." zise aceasta intorcandu-se spre catedra.

"Despre ce este virba in acele concursuri?" se auzi o voce din spatele clasei.

"Sincera sa fiu nici eu nu stiu, daca te intereseaza ma pot duce in cancelarie sa caut brosura."

"Da"

Aceasta isi lua catalogul si geanta  si disparu pe usa. in urmatoare secunda cateva voci il asaltara pe baiatul care zisase ca vruia sa mearga la concurs.