Vieti paralele

Capitolul 4~ Poate fi mai rau de atat??

De o saptamana aveam in patul meu cel mai nesuferit omul care poate exista pe planeta asta, adica in fiecare zi i-am adus sa manance, l-am ajutat sa mearga la toaleta( asta spre binele saltelei mele) ba chi-ar l-am ajutat sa se spele, iar el cum imi rasplateste?? Va raspund eu  fiind morocos, enervant, nepolitocos si multe alte defecte.  Ii facuse o imensa placere sa ii plimbe cainele in fiecare zi, sau mai bine zis el o plimbase pe ea, sau si mai bine zis el o trase pe ea...Asa om asa caine! Cred ca omul ala are o albina in pantaloni, daca nu un stup intrec, dar sigur produc venin nu miere.Chiar m-am pricopsit cu un cadou de bun venit, Ana!

"Aaaaa de ce te-ai ridicat mocofanule din pat" zise Ana tipand la el.

"Da ce vruiai sa iti ud salteaua??" .

Ana se apropie de el si il lua de brat: "Hai sa te duc la baie"

"Doctorul a spus sa stai in pat nu sa te fatai ca un bezmetic prin casa, maine poimaine  cine stie ce vrei sa faci. Vrei sa ajungi mai rau?? Daca da spune-mi ca te ajut eu. " 

"In primul rand e viata mea, si eu hotarasc."

"Hotarasti prost, intelege ca osul ala nu se vindeca asa usor. Ai avut noroc ca nu ti-ai amputat naiba picioarul. Ti-am mai zis daca ai nevoie de ceva zimi si iti aduc." spuse aceasta intr-un final pe un ton calm.

"Dar nu pot sta asa mereu....am ajuns la mana unei femei...." spuse acesta printre dinti.

Ana se aseza pe pat, stand turceste, se uita vreo cateva secunde in ochii lui si zise:

"Niciodata sa numai spui asta. Daca am facut ceva pentru am facut-o in primul rand din respect moral fata de tine, pentru ca suntem oameni pentru dumnezeu. Uneori esti insuportabil de ingamfat si credema ca nici eu nu stiu de unde am atata rabdare dar pana luni mai ai de stat o zi cu mine. In 20 de minute e servit pranzul, iar apoi mergem in parc, sa fie clar. Mi s-a luat sa stau in casa. Si sa nu incerci sa te ridic singur ca fac urat rau de tot cu tine."

"Bun" spuse Ana intrand in camera si stergandu-se pe pantaloni. "Hopa sus Fat-frumos" spuse aceasta ajutandul sa se ridice si punandu-l in scaunul  cu rotile, reusise sa il imprumute de la spital pentru perioada cat avea pe cap un monstru cu picioarele in ghips.

" De aici te descurci singur ca esti baiat mare" .Ana porni spre bucatarie urmata de Alex,

"Pofta mare" spuse Ana cu zambetul pe buze.

"Mersi la fel" si apoi incepura sa manance.

"Gatesti destul de bine..."

"Destul??" spuse aceasta ridicand usor o spranceana.

"Mama gatea mai bine" spuse Alex mandru.

"Bravo ei...cum adica gatea? acum de ce numai gateste."

"A murit....dar asta nu conteaza....Sar'mana pentru masa a fost delicios."

"Stai....nu am vrut...sa spuse asa" spuse Ana in soapta.. Stranse vasele, facu ordine in bucatarie si merse in dormitor. Se aseza pe cealalta jumatate a patului si nu zise nimic, priveau amandoi o emisiune stupida despre broaste.

"Vrei sa discutam?" spuse Ana.

"Nu", Raspunse Alex serios.

"Auzi, stii ce, nu vreau sa imi fortez nervii cu un asa barbat imposibil, adica eu totusi incerc sa te ajut, iar tu ce faci?? Imi rasplatesti eforturile cu indiferenta" iar pe obraz i se prelinse o lacrima. Numai plansese de 3 ani, si jurase sa numai planga dar se pare ca acest om reusise sa ii demonstreze ca nu va fi niciodata asa de puternica.