The days with you

The days with you / chapter seventeen

Mel's POV

Inca de mica, modul meu de a dormi era probabil cel mai ciudat posibil. Daca o patura nu era asezata macar pe un sfert din corpul meu, nu puteam adormi. Daca eram dezvelita, ma trezeam la o bucata de noapte sa ma invelesc inapoi. Iar faza amuzanta era ca de cele mai multe ori, eu eram cea care ma dezveleam singura, inconstient.
Dimineata asta nu se deosebea cu nimic fata de celelalte, doar ca in momentul in care am dat sa trag de cearsaful patului realizasem ca ceva anume il retinea. Nu ma mai chinuisem prea mult sa asez bucata de material pe mine, ci doar m-am intors pe cealalta parte. De aceasta data atinsesem cu fata bratul cuiva.
Recunosc ca ma speriasem la inceput iar primul instinct a fost sa tip cat de tare ma tineau plamanii. Inainte sa deschid ochii toate scenele din filmele de groaza recent vizualizate imi trecusera ca un fulger prin minte. Respiratia mi se accelerase putin iar in acel moment incepusem sa simt mirosul de parfum barbatesc si fum de tigara. Doar in acea clipa mintea mea incepuse sa proceseze tot ceea ce se intamplase aseara si felul in care ajunsesem amandoi in camera mea, in acelasi pat.
Ma simteam putin ca o ciudata pentru ca il analizam pe Zayn in timp ce dormea. Felul in care i se conturau genele extrem de lungi iar cum i se adunau buzele cred ca au fost primele lucruri care le observasem. Era nebarbierit de cateva zile dar acest fapt era doar un plus la aspectul lui. In momentul in care Zayn era ras, ceva lipsea din look-ul lui. Era unul dintre barbatii pe care barba ii avantaja, neincadrandu-se in grupul baietilor care "arata de parca sunt proaspat iesiti din inchisoare".
Chicotisem putin aducandu-mi aminte de felul in care catalogasem barbatii pe care barba ii dezavantajeaza iar imediat am simtit cum Zayn s-a foit in pat, asezandu-se cu fata spre mine si cu o mana pe abdomenul meu. Bratul acestuia imi captase atentia pret de cateva secunde dar nu a durat mult pana sa fiu din nou fermecata de cat de inocent si inofensiv arata cand dormea.
Din instinct probabil, imi asezasem mana pe obrazul lui, mangaindu-l subtil si zambind. Nu stiam de ce zambeam dar acesta s-a intetit pe fata mea o data cu clipa in care Zayn si-a miscat capul, prizandu-mi mana intre obrazul lui si perna. Ochii mi se marisera imediat, realizand in sfarsit ceea ce faceam dar daca imi trageam mana deodata reuseam sa il trezesc pe acesta. Si probabil nu avea sa creada ca a visat ca il mangaia cineva pe obraz.
Asa ca mi-am mai tinut mana prinsa in acea somnoroasa stransura. Incepusem sa imi rascucesc mana cu miscari fine iar in momentul in care reusisem sa ma eliberez de tot respirasem usurata.
"Pfiu, dar adanc mai dormi!" - gandisem si respirasem din nou usurata.
Incepusem sa ma intind in pat si sa imi dezmortesc toti muschii in momentul in care auzisem un tunet. Zgomotul ma readusese cu picioarele pe pamant si pentru prima oara in acea dimineata inspectam vremea de afara care nu era intocmai una de vara. Se puteau observa cativa nori cenusii facandu-si loc printre cei puri iar razele soarelui isi pierdeau din ce in ce mai mult din putere. Nu mult dupa ce remarcasem aceasta schimbare meteo destul de dramatica pentru acea perioada, un al tunet mult mai puternic se facuse auzit.
Tresarisem la zgomotul provocat de acesta, fiind luata total pe neasteptate. Eram hotarata ca toate geamurile din camera trebuiau inchise pentru a evita inca un incident asemanator. Dupa ce am aruncat o privire asupra lui Zayn, pentru a ma asigura ca inca doarme si ca nu a fost trezit de tunet, incepusem sa ma foiesc prin cearsafuri pentru a iesi din pat. Doar ce ma departasem cativa centimetri din locul in care ma aflasem ca m-am si pomenit prinsa firm de talie si trasa inapoi, curpinsa in cele din urma intr-o imbratisare stransa si hotarata.
"Maaiii staaii.." - mormaise acesta, nici pe un sfert treaz in timp ce isi afunda putin chipul intre firele mele de par.
Nu ma asteptasem deloc la o asemenea reactie iar tresaritul provocat de tunet nu se compara deloc cu sentimentul care ma prapadea in acel moment. Cu colturile buzelor arcuite, desenam cerculete mici pe tot bratul lui Zayn inainte sa imi dreg glasul pentru a ma asigura ca aveam sa vorbesc destul de clar.
"Dar este frig Zayn, inchid doar geamurile" in cele din urma parca soptisem acele cuvinte iar inca il mangaiam inconstient pe acesta pe brat.
Numai dupa cateva secunde de la cuvintele mele, probabil in sfarsit procesand ca ceea ce se intampla era real si nu un vis, imbratisarea lui s-a mai largit dar m-am ales doar cu un "nu" mut, oferit de miscarea capului in laterale. Zambind, hotarasem sa cedez la ideea de a pleca de langa el. Nu ma simteam intocmai ciudat, nu in totalitate. Nu aveam instinctul de a ma indeparta de el ci mai degraba ma simteam dorita si in siguranta.
Din acest motiv nu ma mai miscasem din acea imbratisarea ci continuasem sa fac desene imaginare pe bratul lui, niciunul din noi fara sa spuna nimic. Stiam ca Zayn nu mai dormea pentru ca fata de inainte, ritmul respiratiei lui se schimbase si in plus, aveam acea senzatie ciudata cum o pereche de ochi erau fixati asupra-mi. Era totusi o dimineata placuta desi vremea dinafara camerei de hotel era opusa in totalitate. Linistea predomina toata incaperea, eu incetand de a mai face desene aiurea pe mana lui ci mai degraba scriind alandala litere din alfabet.
Incepusem cu initiale iar apoi cu nume intregi. Nu primisem niciun raspuns din partea lui Zayn ci mai degraba era inca blocat in acel tablou. Nedorind sa fiu prima care rupe tacerea din acea camera dar totusi probabil nefiind singura care dorea sa inceteze, mintea mea nascocise ceva. Astfel, tiparisem imaginar pe mana acestuia cuvantul "buna".
"Dimineata" terminase acesta deodata fraza, reusind sa intipareasca un zambet pe chipul meu.
"Zayn!" strigasem deodata la auzul vocii lui iar imediat m-am tras din imbratisarea lui, rotindu-ma cu fata la el si apucand repede sa il pisc de abdomen. "Cat de egoist poti fi! Esti treaz de minute intregi si ma tii captiva in bratele tale iar eu zgribulesc de frig!"
Normal ca incercam sa o fac pe dura, sa vada ca Mel cea veche inca exista in mine si ca oricand pot nascoci o cearta din orice cu el. Dar tot ceea ce am primit a fost ras sarcastic iar piscatura de abdomen mi-a fost returnata intr-o clipa.
"De parca nu aveai nicio idee ca eu nu dormeam" practic mormaise acesta in timp ce se intindea, retrezind la viata fiecare muschi din corpul lui. In sfarsit ochii i se rotisera prin camera, realizand faptul ca nu se afla in camera lui, cuvantul "rahat" a fost mentionat doar in momentul in care observase vremea dezastruoasa de afara.
"Tu te duci dupa cafea" rostisem eu repede pentru a nu fi obligata sa raspund la observatia lui in privinta dormitului. Zayn m-a privit cu sprancenele ridicate pret de cateva secunde urmat de o negare prin ajutorul mimatului. Imediat si-a si afundat capul in perna, mormanind ceva doar de el inteles.
"Ba da, Zayn! Tu te duci, nu eu!" insistasem, incercand sa il imping pe acesta din pat dar degeaba din moment ce ma simteam total fara vlaga din cauza bauturilor de seara trecuta. Incepusem sa il pisc de talie iar apoi pe spate dar nimic nu functionase. Nici macar piscatul de fund sau gadilitul. Parca ar fi fost imun la orice metoda de a fi dat jos din pat.
Intr-un final renuntasem si imi asezasem capul pe spatele acestuia, restul trupului fiindu-mi in totalitate intins pe pat. Nu aveam sa ma port ca o ciudata in preajma lui, nu aveam de gand sa ma comport precum il uram. Tineam sa cred ca ma comportam cum trebuie cu el, ca si cum este doar un prieten dar undeva in sufletul meu stiam ca e ceva mai special cu el. Ceva mai special cu relatia noastra.
"Te rog" soptisem intr-un final in timp ce masam gentil locurile de pe spate de care il piscasem.
"Asa mai zic si eu" rostise deodata acesta, ridicandu-se in sezuta si ciufulindu-si parul dar nu a durat mult pana s-a pomenit cu o perna peste cap din partea mea.
"Astepti sa fii rugaat? De o fataa? Nu o sa mai fac greseala asta niciodata!"
"Ba o sa o mai faci daca vrei cafea buna" chicotise acesta ridicandu-se rapid de pe pat. Imi placea ideea ca oricand se putea astepta la orice fel de reactie din partea mea. Imi placea ideea ca ii dadeam nesiguranta in pricina actiunilor mele.
"Atata palavrageala inainte de cafea nu e bine deloc, Zayn".
Nu imi raspunsese ci mai degraba iesise din camera aranjandu-si parul cat de cat, fara ajutorul unei oglinzi. Ma intinsesem pe tot patul, iar sub sunetul picaturilor de ploaie imi relaxasem si ochii, ba chiar probabilitatea de a adormi era destul de mare. Stateam doar intinsa pe pat, cu mintea lipede si lipsita de orice griji. Pentru ce aveam sa ma ingrijorez? Pentru nimic. Sau cel putin asa credeam in acel moment.
Realizand ca nu aveam cum sa adorm la loc, ma ridicasem in sezuta, culegandu-mi de pe noptiera hotelului telefonul. Observasem doar cateva notificari de la aplicatiile instalate, cateva mesaje care imi aduceau aminte de plata facturilor dar nimic din partea lui Marc. Stiam ca detineam o relatie la distanta si ca era ocupat cu anumite concerte sau repetitii sau chiar in studio. Dar ma gandeam daca lui chiar ii pasa de mine precum spunea de fiecare data cand imi dadea un semn de viata. Devenisem obisnuita ca de fiecare data cand acesta ma suna, sa primesc n scuze si motive pentru care nu m-a sunat. Marc ma cunostea destul de bine si stia ca eu defapt asteptam sa fiu sunata, ca eu nu faceam niciodata primul pas. Avusesem discutii despre acest lucru, subliniind uneori faptul ca il deranja putin lucrul asta asa ca incepusem si eu sa ii dau semne de viata. Doar in momentele in care era ceva destul de serios. Astfel, nu imi putea reprosa ca nu il contactam.
Din moment ce nu era nimic urgent, nu il sunasem nici eu. Tot timpul ma invaluia curiozitatea de a a vedea cat timp putea ramane acesta fara sa vorbeasca cu mine.
Intocmai in momentul in care lasasem telefonul inapoi pe noptiera, Zayn intrase in camera cu cele doua cesti de cafea, chinuindu-se sa nu faca greseala de a varsa din acestea.
Niciunul din noi nu spusese nimic ci doar incepusem sa ne savuram cafelele. Inca asezata pe pat, cu picioarele incrucisate sub fund, trageam uneori cate o privire cu coada ochiului spre Zayn,el fiind langa fereastra, privind afara in timp ce isi aprinsese si o tigara.
Devenise destul de amuzant sa ma uit pe furis la el, stiind ca si el face acelasi lucru din moment ce sentimentul de a fi privita revenise din nou. Desigur ca izbucnisem in ras amandoi fara nici un motiv cand in sfarsit ni se intalnisera privirile din nou. Atunci Zayn isi terminase cafeaua iar dupa ultimul fum tras din acea tigara, a aruncat-o pe fereastra afara.
Mirosul de nicotina se raspandise in jurul meu destul de repede in momentul in care acesta se asezase langa mine, privirea nedezlipindu-i-se de pe tavan, la un moment dat chiar odihnindu-si ochii. Uitandu-ma la acesta, realizasem ca in mintea mea se invarteau atat de multe intrebari care aveam sa i le pun lui Zayn. Intrebari fara raspuns momentan.
"Zayn, cum de ai ramas in camera mea?" am rostit repede, luand apoi inca o gura din cafeaua mea inca calduta.
"Camera mea era prea dezordonata de hainele care mi le aruncase Liam si in plus...ai zis ca o sa ai grija de mine", clarificase acesta lucrurile, un zambet strengaresc intiparindu-i-se pe chip cand rostitse ultimile cuvinte.
"Corect..." aproape soptisem eu in timp ce imi simteam obrajii luand putin foc din cauza spuselor lui Zayn. Respirasem usurata putin cand observasem ca ochii lui inca erau inchisi si nu imi putea zari culoarea obrajlor.
Spre siguranta mea si a demnitatii mele, genunchii mi se aflau la nivelul barbiei, sprijinindu-mi din cand in cand si fruntea de acestia. Cat despre cafeaua mea, o lasasem pe noptiera, neglijand cele cateva guri ramase de cofeina, lapte si zahar. Cu coada ochiului zarisem cum telefonul meu lumina, anuntand un nou mesaj care se parea ca era din partea lui Harry.
"Mel, stii ceva de Rose? Astazi trebuie sa plecam in Londra iar ea nu este de gasit! Am cautat-o peste tot si inca nu am dat de ea. Apropo, sper ca geamantanul tau nu s-a facut mai mare in 3 zile"
"Zayn..." soptisem dupa ce citisem mesajul, impingandu-l putin pe acesta cu piciorul si aratandu-i mesajul de la Harry. In clipa in care terminase de citit, ochii acestuia se marisera instantaneu iar pozitia de sezuta a fost abordata in secunda doi.
"Daca Rose face sau a facut ceva nepotrivit, e numai vina mea, Melanie. Numai vina mea". Tonul vocii i se accentuase in timp ce isi cauta papucii pentru a iesi din hotel.
"Ce vrei sa zici, Zayn?" ma uitam uimita la el, neintelegand brusca schimbare de atitudine dar si a starii din camera. "Stai putin si explica" il prinsesem usor de tricou si trasesem de el pentru a-i atrage atentia asupra mea. Cu ochii destul de mariti si muscandu-si buza incerca sa isi gaseasca cuvintele iar pentru prima oara cred ca vazusem acea latura a lui Zayn. Era...speriat?
"Aseara...inainte sa dau de tine Melanie...eu si Rose ne-am certat foarte tare" privirea ii era inclinata spre podea iar in clipa in care mai avea un pas si iesea din dormitorul meu, isi continuase fraza.
"Atat de tare incat ne-am despartit"
Doar de atat avusesem parte, usa izbundu-se cu putere in urma lui. Ma trantisem in fund la marginea patului, privirea fiindu-mi incruntata si atintita asupra podelei. Daca Zayn se despartise aseara de Rose inseamna ca se imbatase pentru ca ii parea rau de ceea ce s-a intamplat? Ca ii parea rau de ruptura dintre el si Rose?
Imi scuturasem capul incercand sa alung ideile din minte dar fara de succes. Incercam sa imi inlatur gandurile prin tentativa de a-mi termina bagajul dar mirosul lui Zayn era imprimat in camera mea, facandu-ma sa ma simt folosita.
"Normal", bolborosisem in timp ce ma trantisem din nou pe pat, cu cateva haine in mana. "Normal ca te-a folosit. Ca voia ceva de la tine. Pentru ce altceva ar mai fi petrecut intreaga noapte in camera ta?!" rostisem gandurile care imi mistuiau mintea cu voce tare.
Un val de nervi imi cuprinse trupul, si fara a mai da importanta daca aveau sa incapa sau nu, trantisem toate hainele in geamantan, inchizandu-l cu repeziciune. Ma simteam ca si cum eram o persoana prostuta. Care se lasa pacalita de prima infatisare ce merita o bulina verde. Desigur ca din reactia lui, din privirea lui si din cuvintele lui ii parea rau ca se despartise de aceasta. Desigur ca pe ea o voia inapoi iar cu mine avea alte planuri.
Dar pe de alta parte, desigur ca eu nu sunt chiar atat de cap sec incat sa ma las cuprinsa intru totul in jocul de prost gust al acestuia. Si uite asa, o dimineata care in urma cu cateva minute o ilustrasem ca fiind perfecta, acum mi se parea intoarsa cu susul in jos. Din pricina cui? Tot din pricina persoanei care crease iluzia de perfectiune.
Zayn.



~~~~~~~~
Nu poate fi totul roz, huh? :3 
Sper ca va placut capitolul..erhm...nu prea stiu ce sa zic.. Astept parerile voastre in comentarii si ce credeti ca se va intampla in continuare? 
Vote/comment/follow <3 <3