The days with you

the days with you / chapter six

Chapter six

Era aproape unsprezece dimineata cand m-am ridicat din patul meu. Simteam o durere ingrozitoare la nivelul capului iar asta imi dadea de inteles ca eu chiar comandasem o bautura tare noaptea trecuta. Am iesit din camera mea din moment ce imi era foame iar in bucatarie am dat de Zayn. Acesta isi manca linistit un bol plin cu cereale si lapte iar alaturi de el era Boris care din nou dadea tarcoale prin casa. 

Ne-am murmurat unul altuia un “buna dimineata” putin rece din moment ce puteam paria ca ambii prezentam dureri de cap. Laptele rece care mi-l adaugasem la cerealele din bol mi-a facut creierul sa inghete iar maselele au inceput sa ma doara fara niciun motiv. Ma simteam aiurea si aveam impresia ca aveam sa explodez de nervi in orice secunda. Am lasat deoparte bolul cu doar un sfert din cereale mancate din moment ce organismul meu nu parea sa suporte mancarea in acel moment. Aducandu-mi aminte de cat de grijulie a fost mama cu mine in momentul mi-am facut bagajele sa plec in Londra m-am dus in camera mea, la noptiera de langa patul meu. De acolo am scos o cutie de pastile pentru dureri de cap si am avut impresia ca aveam sa incep sa plang. 

Nu stiam ce imi pusese acel barman in bautura de aseara, dar nu imi mai aduceam aminte nimic dupa partea in care am luat prima inghititura din bautura rubinie. Defapt, daca vroiam, puteam sa imi amintesc doar ca durerea de cap era prea mare pentru a ma putea concentra asa ca am lasat balta gandul asta. 

Mai tare ma deruta poza din fata mea. Tineam in mana rama cu mine si cu Marc, cand deabea ne cunoscusem. Eram intr-o tabara, in acel moment eram impreuna pe un pod iar in spatele nostrul se observa focul de tabara in jurul caruia erau majoritatea adolescentilor. Imi aduc aminte ca in acel foc trebuia sa ne punem fiecare cate o dorinta pe o foaie iar dupa sa o aruncam in el. 

Gandurile mi-au fost imprastiate in momentul in care am auzit un zgomot necunoscut venind din camera mea. M-am incruntat, iar apoi m-am uitat in jurul meu dar nu am vazut pe nimeni. Nu stiam cum sa explic acel sunet, dar eram convinsa ca auzisem ceva. Se pare ca nu am fost singura care a auzit ceva pentru ca Boris a napustit in camera mea, venind direct spre mine si incepand sa maraie, incetul cu incetul sa latre. L-am strigat pe Zayn din moment ce eu nu aveam de gand sa ma pun cu patrupedul lui, iar din cauza ca latratul acestuia devenea din ce in ce mai agresiv am decis sa ma urc pe pat. 

Zayn: Ce l-a mai apucat acuma?

Zayn a ras putin cand m-a vazut cocotata pe pat dar eu nu eram deloc amuzata din moment ce cainele lui se rezema cu labele pe patul meu si latra agresiv catre mine. Am facut un pas inapoi iar apoi am calcat pe ceva moale doar ca imediat a disparut de sub picioarele mele, odata cu aparitia zgomotului care mi se parea cunoscut. 

Si eu, si Zayn, am ramas cu gurile cascate cand am vazut cum o pisica complet alba s-a strecurat de sub lenjeria mea de pat si a luat-o la fuga din camera mea, intrand pe hol. Dupa aceasta a inceput si Boris sa alerge iar eu cu Zayn am facut schimb de priviri din moment ce acea pisica nu avea nicio sansa in fata lui Boris. Era doar un pui din cate vazusem si nu vroiam sa il las pe diavolul de Boris sa o omoare!

Mi-am luat tot curajul de care aveam nevoie pentru a cobora din pat si pentru a ma duce dupa Zayn care deja se indrepta spre Boris. L-am gasit in bucatarie, latrand de zor spre frigider din moment ce deasupra acestuia se adapostise micul pui de pisica. Patrupedul maraia incontinuu, pisica sasaia la el din cand in cand, iar eu cu Zayn eram spectatorii cu gura cascata. Daca nu exista durerea mea de cap aveam de gand sa urmaresc spectacolul dar din pacate a trebuit sa il opresc. 

Zayn: Ia pisica de sus.

Eu: Nu ajung, cum vrei sa o iau de acolo?!

Zayn: Vrei sa il tii tu cumva pe Boris?