the days with you / chapter fifteen

262 15 4
                                    

                        The days with you / chapter fifteen

            Îmi găsisem refugiul în spatele unei dube ce părea abandonată de ceva vreme. Stăteam pe nisipul fierbinte, trăgând cu patimă dintr-o țigară ce îmi îneca fiecare cuvânt.

            "Dacă ar avea puterea să îmi blocheze și fiecare gând care îmi sufocă mintea în momentul de față!" - spuneam în sinea mea cu fiecare tragere. 

            Se auzea destul de vag agitația de pe plajă. Mersesem ceva până am ieșit din aglomerația acesteia pentru a da de un loc atât de singuratic precum acesta. De asta simțeam nevoia. Un loc lipsit de orice alt corp uman, să fiu doar eu și să îmi limpezesc mintea. Melanie poate avea dreptate să fie nervoasă pe mine, să tune și să fulgere, dar eu nu acceptam asta. Nu eram numai eu vinovatul în această șaradă. Preferam să mă cert mai tare cu ea, să nu vorbim zile, dar nu aveam de gând să plec capul în fața ei. Știam că asta îi va mări personalitatea și ego-ul în fața mea. Aveam să îi ofer o satisfacție enormă făcând acest lucru. Iar eu, la rândul meu aveam năravurile mele pe care nu aveam de gând să le las deoparte pentru o fată. Cel puțin nu în momentul de față.

            Deși erau momente în care Melanie îmi atrăgea privirea, îmi răscolea mintea cu întrebările care mi le punea și mă făcea să chestionez comportamentul ei față de mine, în acest moment doream să mă liniștesc. Să târguiesc pe un nimic amintirea de ieri, care noaptea trecută a fost pentru mine atât de prețuită, acum părea o afacere convenabilă și poate chiar profitabilă. Care era rostul să îndrăgesc o asemenea piesă din trecut dacă persoana cu care împărțeam amintirea reușea să mă calce pe nervi chiar și dintr-un simplu accident? Un accident! Nici măcar nu a fost cu intenție ceea ce se întâmplase pe plajă în urmă cu câteva minute. Dar Melanie era, sau dorea să pară, incapabilă să realizeze așa ceva.

            De ticuri nu duceam lipsă. Pe lângă faptul că savuram acea țigară de parcă era ultima pentru tot restul vieții mele, îmi rătăceam degetele prin firele mele de păr așezate și ele frenetic. Inhalând și ultimul strop de nicotină, stingând țigara de tabla răposată a dubei, mi-am lăsat capul pe spate și mi-am închis ochii. Nu era nici urmă de o adiere a vântului sau, poate era de vină poziția mea. Duceam lipsă de ceva răcoare datorită caniculei ce se instalase. Astfel, m-am ridicat cam fără tragere de inimă din locul care stătusem timp de câteva minute și mi-am părăsit colțul întunecat dar și capetele țigărilor consumate pe tot parcursul acestui “popas". 

            Hotărâsem după multe dezbateri că îmi voi continua viața la fel cum o făceam și înainte ca Melanie să apară în peisaj. Rose făcea parte din trecutul meu iar asta mă îndemna să o țin aproape de mine. Să fie sursa care să îmi aducă aminte că nu cu Melanie trebuie să îmi bat capul. Trebuia să înțeleg că aceasta era fericită alături de Marc, că avea viața ei și că viitorul nu îl v-om străbate împreuna. 

            "Idiotule" - îmi repetam în minte de când realizasem stupiditatea de care dădusem dovadă când o sărutasem pe Melanie. Ce credeam că avea să se întâmple? Să îl împacheteze pe Marc într-o valiză și să scape de el în mare? Sau am uitat că mai era și Harry care avea o slăbiciune pentru ea și că el avea șanse mai mari decât mine să devină prietenul ei. Pe mine de abia cred că mă cunoștea, pe când Harry își petrecuse copilăria cu ea. Practic au crescut împreună. Iar apoi apar eu, un individ egoist, și doresc să o am doar pentru mine? Să uite de toți și toate și să îmi răsfețe mie pofta de o avea lângă mine? Astea sunt aiureli Zayn. Vise care nu o să devină realitate nici când vei fi unul cu pământul! 

            Mă plimbam aiurea prin mulțimea de oameni de pe plajă, până când câteva râsete mi-au gâdilat urechea. Mi-am întors instictiv capul și i-am observat pe celalți, inclusiv Melanie, distrându-se copios. Aceasta râdea încontinuu, așezându-și câteodată și mâna pe stomac de la atâta bucurie. Schițasem și eu un zâmbet la imaginea din fața ochilor și m-am apropiat de ei. 

The days with youUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum