Complicated

48

"Fir-ar sa fie" înjură hybridul ieșind și el grăbit după saten.

Nu a vrut sa tipe la el, chiar nu a vrut, dar după ce auzise in hol din gura unui demon stupid care sigur ii pictase puțin fața, la făcut sa nu se mai controleze. Taehyung nu a avut nici o vina dar el, un mare prost și-a descărcat nervii pe el. Acum cine stie unde era, mai ales pe frigul care se lăsase foarte rapid in aer. Trebuia sa îl găsească, dacă pătește ceva nu si-o va ierta niciodată.

Ajunse rapid in holul aproape gol, câte un om ivindu-se de după colț, la fel și profesorul tânăr care avea o cafea in mână. Grozav, doar asta îmi mai lipsea.

"Jungkook?" chiar când mai avea puțin sa iasa din hotel vocea bărbatului îl opri făcându-l sa înjure și mai tare in minte. "Unde te duci, e târziu afara, și am zis clar ca nimeni nu părăsește hotelul fără știrea mea"

Jungkook și-a fixat ochii plin de ura, bărbatul privindul uimit. Era hybrid, și normal ca îl va privi așa dar tot nu putea sa îl lase acum când întunericul se lăsase peste munți.

"Am ceva treaba, închide ochii și pleacă in camera" maraie hybridul pregătind din nou sa dechida usa dar profesorul îl prinse rapid de braț, fapt ce îl făcu pe brunet sa maraie într-un sonor atât de puternic încât bărbatul jurase ca sângele ii curgea din urechi. "Ce pula mea faci, da-mi drumul ca Taehyung îngheață dracu afara!"

Nu a aștepta ca bărbatul sa mai zică ceva ca se smucise și ieși din hotel urmărind cu ochii fiecare locusor. Nu avea habar pe unde era Taehyung, chiar dacă vedea urmele pe zăpadă erau mult prea multe. A încercat prin miros, hybrizi au aceasta abilititate sa prindă diferite mirosuri. Fiecare persoane are mirosul lui aparte iar Jungkook știa cu siguranța ce miros avea satenul, un miros plăcut care ii face nările sa se bucure.

Sa focusat prin atenție și mirosuri dar ce prindea era doar frigul ce îți înghițea și oasele. Nu era bine, Taehyung era prea îmbrăcat subțire când fugise. La dracu.

Urechile traserau când prindea câte un sunet însă cel mai puternic era vântul ce șuiera. Era imposibil.

"La dracu cu tipul ala ce ma făcut sa ma inervez pe persoana care o îndrăgesc cel mai mult"

A închis ochii dar ii deschise când o prezenta se opri lângă el Jungkook întorcându-și capul doar ca sa îl vadă pe profesor.

"Haide nu avem mult timp, nustiu ce sa întâmplat intre voi dacă decise sa fuga afara dar te ajut sa îl găsești, seara asta este cea mai rece și e grav pentru Tae" hybridul nu spuse nimic ci doar incuviintase decizând cine și unde sa meargă.

Hybridul fugise in partea stânga iar profesorul in cea dreapta. Trebuia sa îl găsească urgent. Întunericul îl oprea sa vadă dar hybridul din el ii era usor sa meargă prin neagreata ce cuprinse totul. Ochii ii fugiră peste tot, urechile forțându-se sa audă ceva iar nările se mișcau sperând ca va prinde mirosul cunoscut.

Deja își imagina cum era Taehyung înghețat tot, plângand și gândindu-se ce ia făcut de vorbise așa cu el. Un mare prost nimic altceva.

Mergea și mergea verificând fiecare loc pana ceva rece ii atinse obrazul. După ce ca Taehyung dispăruse mai și ningea, super norocul asta chiar e stupida.

Sa oprit câteva secunda încercând sa se calmeze, trăgând aerul rece lacom in plămâni, iar când vroia din nou sa înceapă căutările un suspin slab se auzi din îndepărtare urechile tresarind rapid. Urmase fara sa se gândească spre sursa suspinurilor ce incepeau sa devină mai tare, pana dăduse de un băiat asezat in fund pe zapada alba cu capul ascus in zona genunchilor și tremurând tot. Imagina asta ii sfâșia inima, simntinduse a dracului de prost ca Taehyung era așa.

A fugit rapid spre el punându-se in genunchi și ii luase corpul aproape inghetat, simntind ca satenul tresari dar nu-i păsa, trebuia sa îl încălzească pana nu era prea târziu.

"Taehyung, doamne cât de tare mai speriat" răsufla greoi hybridul inima batandui cât un purice la fiecare suspind ce ii lovea urechea. "Nu trebuia sa fugi, știu ca te-a dezamăgit comportamentul meu, dar nu trebuia sa ieși afara, mai ales așa îmbrăcat" sa dat puțin mai in spate privindu-i obrajii uzi și la dinții ce provocau un sunet deranjat, atunci când îți este frig.

La strâns și mai tare in brațe un oftat lung parasindui buzele. Era bine, puțin inghetat dar era bine.

"Am fost un prost Tae sa ma descarc pe tine, haide sa merge in hotel sa te încălzești și îți zic de ce am fost așa" chiar și dacă satenul vroia sa zică ceva hybridul la luat rapid in brațe începând sa fuga pana la hotel.

Trebuia mai întâi sa se asigura ca era bine după aceea ii va zice de ce era așa. Când intrase in hotel Taehyung simțea numaidecat caldura ce ii lovi corpul inghetat. După aceea se trezi asezat pe pat cu o pătura pufoasa ce ii acoperea corpul, ochii inlacrimati urmărind hybridul cum se mișca prin camera încercând sa găsească ceva mai gros.

Când găsise păși rapid spre saten dand pătura pufoasa forțându-l sa îmbrace hainele groase.

"Uite Tae" începe ridicandui brațele pentru a ii da tricoul jos înlocuind-o cu puloverul sau negru. "Probabil crezi ca am fost suparat pe tine dar nu a fost așa, doar ca am auzit un nenorocit vorbind despre tine ceva ce nu mi-a plăcut si puțin l-am lovit, am vrut defapt sa îl omor ca îndrăznise sa îți sufle numele, dar nu am putut așa ca nervii pe care ii aveam le-am descărcat pe tine, nu trebuia sa fie așa dar nu m-am putut opri, sper ca o sa ma ierți pentru asta" dupa ce spuse tot și terminase sa îl îmbrace la privit in ochi.

Taehyung nu zicea nimic, lacrimile încă ii udau obrajii iar chipul acesta ii înfrângea inima lui Jungkook. Nu intalgea cum a putut sa tipe la el, da înainte o mai făcuse de foarte multe ori însă atunci nu a știu ca Taehyung avea un frate care semana perfect cu el. Acum doar își simntea vina cum ii bloca gatul.

Liniștea se așternuse intre ei auzindu-se doar suspinele slaba care le mai scotea satenul. Jungkook stătea in picioare gândindu-se cum sa îl împace pentu ca evident nu o făcuse la cât de prost a fost. Urechile ii tresărire brusc la sunetul făcut de mișcarea satenului iar hybridul își mutase rapid ochii pe băiatul ce cu o mâna își ștergea ochii umezi ridicându-se in picioare si apropiindu-se de el. Sa uitat in ochii săi si încet se lipise de hybrid inconjurandui gatul cu brațele si ascuzandusi chipul in scorbura gâtului.

Adevărat se speriase de ieșirea violenta amintirea cu cele ce se întâmplase aparandui in cap, de aceea fugise crezând ca din nou o sa îl loveasca dar acum auzindui părea de rău si vazandui ochii in durere din cauza vinei nu a putut sta suparat pe el.

Hybridul se grăbi sa îl imbratiseze înapoi  satenul aproape ne atigand podeaua dar nui păsa, iubea sa ii simnta brațele in jurul trupului sau si felul cum senzația de confort ii făcea mușchii sa se relaxeze îl făcea sa se agate si mai mult.

"Înseamnă ca m-ai iertat?" întreba încet aerul fluturând încet firele șatene, Taehyung ridicandui ochii inocenti spre hybrid un mic zâmbet inflorind oe buze.

"Nu eram suparat pe tine, mi-a fost doar frica" recunoscu acesta Jungkook vrând doar sa își dea una in cap.

Intr-o secunda băiatul nu mai atinse podeaua, in schimb simntinse patura moale pe spatele sau, Jungkook tragandul rapid la el pe piept acum stand intr-o liniste frumoasă.

"Îmi pare rău ca team speriat" spuse răgușit lasându-i un sarut pe frunte.