Complicated

42

Taehyung se lupta enorm sa intaleaga toate cuvintele scrise in engleză care parca râdeau de el. Mâine avea examen la engleză iar el abia dacă putea descifra o propoziție. This is your home, this is your life,be happy, don't ruin your hope, because that's the only thing that keeps you alive, nici nu știa ce era, un citat? o propoziție oarecare luată dintr-un text aleatorie, dar de unde apărea Taehyung abia intalegea ce inseamna.

Home știa ca inseamna casa, life viața dar restul ??

"Prostia naibii" înjură sub barbă avand puțin sa plângă de frustrare.

Doua zile a stat închis in camera sa încercând sa învețe, a tradus nici nu știa câte texte ca sa prindă ceva, a citit de mii de ori sa intalega a cui aparținea cuvântul și nimic. Absolut nimic.

Chiar a trebuit sa se duca la acea ora, pe care Seokjin ii propuse, acum nu ar fi fost aici plângand și înjurând de mama focului.

Își privea caietele pline de cuvinte luate din clasa si scrise de el. Profesoara le-a dat câteva exemplare sa se antreneze. Da chiar 10?? Adică cum sa le tina minte dacă abia a putut sa facă unul! Le-a zis ca unul din acele exemplare va fi mâine, faptul ca le-a dat un indiciu e bine dar când nu ești vorbitor de limba engleză nu era usor. A trăit in Anglia, chiar mult dar, părinții lui nu au vrut sa îl ducă la scoala, așa ca nu a putut sa învețe engleză și de aceea a avut încă un motiv sa plece de acolo. Ironic defapt dacă auzi asta, sa locuiești in Anglia și defapt sa nu cunoști nici un cuvânt.

Era abia 2 după masa, mai avea timp dar chiar și asa cât timp nu avea nu va putea învăta totul pana mâine.

Obosit lăsase toate foile din mâna începând sa își frece ochisorii. A trecut o luna de la vizita fratelui sau, și o luna jumate de când scoala practic sa finisat doar examenele au ramas. Peste câteva săptămâni sesiunea se va încheia iar ei vor putea insfarsit sa plece la munte.

Relația sa cu Jungkook sa îmbunătățit intre timp, îl lua in brațe de fiecare data când îl prindea in bucătărie, ii săruta fruntea, obrajii, gatul dar niciodată buzele. Chiar dacă au trecut mult timp de când nu le-a simțit tot vroia ca hybridul sa îl sărute, ceea ce nu știa dacă o sa fie curând. Se lipea de el asa cum o pisicuta o făcea când vroia alinare sau atingere din partea stăpânului, dar ceea ce îl aducea in confuzie este când Jungkook se strecura la propriu lângă el când vorbea cu cineva, putând și acum sa ii simnta brațele încordată atunci când îl îmbrățișa de față cu prietenii săi. Seokjin ia zis ca el asa își protejează proprietatea, uitându-se cu răceala pana ajunge sa îl cunoască și sa ii schimbe comportamentul, așa ca a decis sa se conducă după vorbele prietenului sau.

O bătaie in usa ia atras atenția Taehyung întorcându-se cu tot cu scaun spre intrarea in camera văzându-l pe hybrid cum pășea înăutru. Aprecia faptul ca măcar batea in usa, înainte intra așa fără sa îl intrebe.

"Ce faci?" întreaba brunetul arucand un ochi pe foile împrăștiate de pe masa de lucru după privindu-și stăpânul in ochii.

"Incerc sa învăț pentru mâine" ii răspunde cu un oftat întorcându-se înapoi spre masa încercând sa nu înjure.

"Văd ca nu prea îți merge, te ajut cu ceva?" satenul la privit uimit pe hybrid aducându-și aminte de ziua ceea când el ii făcuse proiectul într-un timp foarte scurt.

"Nustiu cum ma poți ajuta, dacă nu fac eu nu îmi intra in cap" explica privind cum hybridul se lăsase ajugand cu o mâna sa se sprijine de piciorul sau in timp ce lua una dintre exemplare citind-o fugitiv.

Modul cum incerca sa nu își lase toată greutatea in acea mâna ii aduse un zâmbet micuț pe fața. Jungkook de când nu mai este un nenorocit a făcut tot posibilul sa ii arate toată dragostea, sa se schimbe pentru el, chiar și dacă Taehyung murea de curiozitate sa afle de ce așa brusc.