Complicated

23

După distracția ca sa zic așa a celor doi prieteni sau oprit într-un sfârșit la cafenea, unde lucrează Jin. Au decis sa intre pentru ca de la atâta alergat gâturile se uscase și aveau nevoie de ceva rece.

Blondul făcuse cum mâna semn spre chelner acesta aparând lângă el, notând comandata si dispărând.

"Sunt atât de obosit" răsufla greoi blondul, punându-și coatele pe masa și lasand ca degetele sa dispară in parul sau nisipos și moale.

"Nu ar fi trebuit sa ma fugărești" zâmbi satenul știind ca il provoacă și asta sa și întâmplat.

Primise o privire ucigătoare ce cu siguranța la-r fi omorât dacă avea puterea, dar in schimb sa axat doar sa ii arate limba zâmbindu-i chelnerului ce puse comanda pe masa.

"Apropo, Namjoon hyung ce face?" întreba curios.

Nu la mai văzut demult pe Namjoon și Seokjin nu a vorbit niciodată despre asta. Ii era dor de el, era ca un frate mai mare ce îl ajutase de fiecare data când avea nevoie.

"Oh" șopti blondul lasand băutura pe masa după oftand trist. "Nu știu Tae de când a plecat nu am mai vorbit" forța un zâmbet însă satenul era îngrijorat.

"Sa întâmplat ceva intre voi hyung, nu sunt sigur dar ultima data când am vorbit cu el a fost acum 3 ani"

"Nu sa întâmplat nimic Tae, a ales sa își refacă viața, scuze dar nu vreau sa vorbesc despre asta" spuse ridicându-se in picioare si dispărând după usa angajaților.

Taehyung îl urmarise cu privirea trist simțindu-se al dracului de prost. Nu știa ce a fost intre ei, Seokjin nu ia zis despre asta si era curios. Acum 3 ani păreau foarte fericiți, o puteai vedea cu ochiul liber dar de când a început facultatea Taehyung nu a mai avut liber sa vorbească cu ei așa ca nu știa nimic. Seokjin ocazional mai trecea pe la el dar niciodată nu vorbise de Namjoon iar el nu aduse in discuție.

Acum nustiu de ce si-a adus aminte, si probabil ia deschis câteva amintiri rele daca reacționase așa si nu vroia sa discute.

Halal prieten mai ești Taehyung, se certa singur privind spre ciocalata sa ferbinte.

A trecut ceva timp pana blondul apăruse din nou iar Taehyung simntea ca avea puțin și plânge. Seokjin...avea ochii stersi, fără culoare, obrajii avand lacrimi uscate.

"H-Hyung îmi pare atât de rău" șopti grabinduse sa îi cuprindă corpul in brațele sale iar blondul doar la lăsat.

Era prea cufundat in gânduri încât sa miște un mușchi.  Îl durea, atât de mult il durea încât amintirele ii sfasaiau fiecare bucățică din inima. Fiecare imagine cu el și Namjoon, atât de fericiți, atât de iubiți, iar acum ramase doar un gol rece și întunecat.

"H-Hyung eu chiar-

"Tae, e inregula, oricum o data și o data va veni timpul sa ma intrebi, iar eu cine sunt ca sa te opresc, pana la urma erați buni prieteni"

"Nu, dacă te rănește nu trebuia sa pun întrebarea, nu am știut"

Seokjin zâmbi slab privind după într-un punct mort.

Taehyung îl privi muscandu-și buza de jos vinovat. Din cauza lui Seokjin e in aceasta stare dar era atât de curios sa afle ce sa întâmplat intre ei, de ce Namjon plecase și de ce își reface viața. Curiozitatea îl mânca de viu vrând sa stie atât de tare.

"Hyung" șopti atragând atenția prietenul sau ce aștepta sa continue ce vroia sa spună. Taehyung luase o gura de aer expirând după încet și luase scaunul așezându-se lângă el. "Hyung, poți....poți te rog sa îmi spui defapt ce sa întâmplat?" întreaba pe un ton șoptit făcându-l pe blond sa își încrunte încet sprâncenele, Taehyung știind ca la suparat.