Complicated

34

Zilele treceau cu o viteza atât de mare încât Taehyung trebuia sa se pregătească psihic înainte ca mâine sa se ducă după hybrid. In aceste zile se trezea își plimba câinele, mergea la facultate, din nou iesea cu Yeontan afara și după se culca. Cam asta se întâmplase. Seokjin venise la el pentru a ii ridica dispoziția la fel și Jimin însă ce nu făceau Tae ii ignora politicos știind ca mai ramase încă câteva ore pana sa îl aducă pe hybrid acasa.

Era puțin de 6 seara iar Taehyung se pregătea sa iasă afară pentru a trage o gură de aer și pentru ca sa își plimbe câinele. Întunericul pusese stăpânire pe oraș însă satenul iubea felul cum răcoarea ii lovi obrajii. Nu era atât de frig însă nici cald ca sa ieși cu un maiou. Cu ochii in pământ merse in liniste privind cum ghemotocul de blana mirosea locurile unde sa își facă nevoile. Pare atât de relaxat fără probleme. Câteodată Taehyung se gandea dacă găsea o vraja sa se preschimbe in câine va mai avea așa probleme și dezamăgiri?

Se pare ca mintea încet se duce dacă avea așa gânduri. Cu un chicot forțat se îndrepta spre parcul unde de-obicei se plimba pana ce telefonul din buzunar ii atrase atenția luand telefonul și lipindul de ureche fără sa privească cine îl suna.

-Alo?

-Domnule Taehyung buna seara va sun de la clinică, vroiam sa va anunț ca puteți sa veniți azi sa va luați hybridul, întrucât caldurile i sau terminat nu mai e nevoie sa stea aici, desigur dacă dumneavoastră sunteți de-acord

-Acum? spuse pe un ton micuț frica furnicandui oasele.

Nu era pregătit sa îl vadă acum, nici măcar nu se gândise ce reacție va avea când trebuie sa îl aducă de la laborator.

-Dacă dumneavoastră doriți acum, nu-i o problemă, puteți veni ori acum ori mâine, decizia vă aparține

Taehyung se gândi preț de câteva secunde ce sa facă însă creierul i se opri. Dacă nu ar fi fost sunat încă avea timp sa se gândească ce va face mâine când va sta in fața hybridului. Dar acum nu știa ce răspuns sa ii ofere, parca o zdruncinare puternica ii ataca corpul.

-Domnule Tae? vocea feminină îl trezise din transa luand o gura mica de aer și expirând-o cu următoarele cuvinte care știa ca o sa îl bage intr-o problema mare.

-Bine voi veni azi.

***

Palmele incepeau sa ii transpire, picioarele ii deveneau usor moi iar chipul începea sa se albească cu fiecare secundă. Stătea in holul clinicii așteptând ca un medic sa îl aducă pe Jungkook dar cu fiecare minuta trecută mintea sa ii zicea sa plece cât mai repede pentru a nu fi prea târziu.

Încă nu era pregătit sa îl vadă. Aceasta sapatamana trecuse atât de repede încât nici nu a avut șansa sa gândească ce va face când va veni după hybrid. Sa întâmplat atât de repede încât acum stătea împietrit urmărind fiecare persoana îmbrăcată in halatul specific spitalului , duc și aduc diferiți hybrizi din diferite cameri care ii dadea fiori. Ura spitalele cel mai mult.

O respiratie fierbinte îl lovi pe ceafa întorcându-se atât de brusc încât nasul sau se lovi de un piept dur teama inflintrandu-se pana in piele când recunoscu hanoracul negru.

"Ti-a fost dor de mine?" satenul amuțise privind acei ochi care întodeauna îl ducea in iad cu culoarea sa gălbui-roșiatic.

Jungkook era puțin lăsat pentru a ii vedea mai bine chipul rânjind când privirea de teama ii era desenat pe față. Ia fost dor de Taehyung îngrozit, foarte dor.

"Jungkook" șopti cu vocea mica lăsându-și rapid ochii in podea.

Era speriat abia își mai putea tine picioarele drepte. Își dadea seama ca Jungkokk vroia sa se joace cu el, putea sa vadă din privirea sa jocul demonic ce probabil îl va duce in apogeul lacrimilor.