Complicated

14

Nu știu dacă capitolul e reușit ori măcar intales dar sper sa va placa.

In unele dati ar fi stat bine mersi in parcul ala plin de hibrizi netoți și slabi, dar acum Seokjin se pare ca uitatse de el. Încă se aflau in spital, iar Taehyung se pare ca nu sa trezit. Dormea profund timp de 3 zile, doctorul zicând ca e o mica coma din cauza ca fusese lovit destul de tare la cap.  Pentru norocul tău mai bine nu teai trezi, gândi hibridul stand lângă usa, cu brațele incrutisate la piept privind încruntat spre stăpânul sau cum ii puse mai bine pătura peste el, intepartandui firele din fața ochilor.

"Haide Tae te rog trezește-te, au trecut 3 zile, 3 zile!!" spuse pe un ton răgușit din cauza plânsului.

Jeongguk pufnise scârbit ieșind din camera. Nu vroia sa fie martor la scena lacrimogena. Sa rezemat cu spatele de perete, cu privirea in podea, sprâncenele încă fiind intr-o incruntatura urata.

Nu-i convenea, se simntea trădat, lăsat la o parte. Presupusul sau stăpân avea grija de altcineva decât de el. Chiar și dacă erau prieteni încă sa îl fi luat in grija tot simntea ca Taehyung se băga.

Își puse buzele intr-o linie dreapta, lovindu-si obrazul interior cu limba. Dintre toate zilele se simntea singur, vroia sa plece dar nu putea fără stăpânul sau. Nu vroia sa ii facă probleme și sa îl ia de lângă el. Nu putea asta sa facă chiar dacă ura pentru acel saten creștea cu fiecare zi.

"Yoo Koo" o voce cunoscuta îl făcu pe brunet sa își ridice privirea, zarindul pe hibridul pantera cu stăpânul sau in spate.

Și-a aplecat capul in semn de salut așteptând plictist ca cei trei sa se apropie, da era și acel rozaliul bogat aici.

"Cum e Tae?" întreaba îngrijorat bogătașul arucand ochii spre usa unde se afla satenul, Jungkook dând nepăsător din umar.

"Intra și o sa vezi, nu sunt obligat sa îți dau informația".

Jimin își incruntase sprâncenele privindul câteva secunde pe hibrid.

"Ai dreptate o sa aflu singur, nu o sa am nevoie de informația ta buna de nimic" spuse facand cale întoarse, intreptandu-se spre usa și intrând fără sa zică ceva din urma fiind Yoongi.

Hoseok ramase in hol privindul confuz pe hibridul ce scrâșnise din dinți pumnii inclestandu-se dureros. Venele de pe maini încep usor sa se umfle iar coada se balansa rapid in aer semn ca era nervos. Mai avea puțin pana sa își arunce toată furia peste asistentele nevinovate ce treceau pe lângă ei pentru a se duce la pacienți.

"Jungkook ar trebui sa te calmezi" rosti dur când mai avea puțin sa loveasca o fata speriata ce rapid fugise de acolo, hibridul pantera ținându-l bine de mâna.

"Nu te baga" maraie smuciandu-și brațul de al hibridului întorcându-se cu totul spre el. "Nu e treaba ta asa ca nu te baga!"

"Ba bine ca e treaba mea idiotule, dacă faci ceva greșit, dacă rănești pe cineva, Seokjin nu o sa poată sa te salveze, o sa te ieie departe de el intalegi!?"

"Nu îmi pasa!" își ridicase totul atât de puternic încât ferestrele aveau puțin sa se spargă.

"Eu cred ca da, îți pasa încât nu vrei sa fii departe de Jin, dar dacă o duci asa mai departe o sa ajungi pe mâna justiție și cine stie chiar de unde tea luat!" ii urla in față, brunetul inchizandu-și ochii, lovindu-si obrazul cu limba.

Amintirile din acel loc, amintirea groaznica ce ia provocat traume timp de 17 ani ia invadat mintea. "Casa sa" unde a fost doar folosit si experimentat de acei oameni groaznici, care pur si simplu se distrau făcându-i numai rău.