Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!

Capitolul 25/ Pericol - adrenalină pură

Am luat telefonul şi am scotocit în portofel după numărul lui Bryan. Mi-a fost greu să-l găsesc după toate porcăriile pe care le ţineam acolo. Şi când te gândeşti că e doar un portofel..

Nici nu a apucat să sune prea bine că deja a şi răspuns. De parcă era deja cu telefonul în mână..

- Bună, frumoaso! Deja îmi duci dorul?

- Ce? Ce dracu, de unde ai ştiut cine e?

- Ăă..ţi-ai scris număr în telefonul meu noaptea trecută?!

Mă întreabă el, sunând mai mult ca o afirmaţie.

- În fine. Era suficient un "bună" . Nu e nevoie să te umfli în pene! Şi apropo de noaptea trecută.. m-am drogat direct de pe pieptul tău, iar tu vii a doua zii şi mi te prezinţi?

- Erai beată şi drogată. Rău. Câte şanse să-ţi aminteşti cu cine te-ai distrat?

- Corect..

- Plus că ai minţit. Ai spus că te cheamă Bell. Dar numele tău e Elouisse. Deşi trebuie să recunosc... Bell te defineşte. 

Inima mi-a stat puţin în loc. Din nou "Bell" .. Şi aşa realizez tot mai mult că nu mai sunt deloc Elouisse.. Nu mai sunt cine am fost.. M-am schimbat complet fără să-mi dau măcar seama. Iar acum că nu mai pot fi Bell.. parcă nu mai sunt nimic. E prea dificil să fiu din nou aceiaşi Elouisse. Simt că aceea perioadă din viaţa mea îmi este străină. De parcă aş fi avut amnezie şi nu-mi amintesc cum a fost, de parcă nu am trăit nicicum până la..Max.. Viaţa mea era acum ştearsă. Nu trăiam cu adevărat, doar existam, ca şi o umbră. 

- Ell, mai eşti? Nu m-am supărat, să ştii.

- Da, scuze.. Vroiam să-ţi cer un favor. 

- Să ghicesc.. vrei încă o invitaţie la o petrecere de a mea, iar după.. o noapte nebună cu mine?

- Bryan, nu mai visa! Taci dracu două minute şi lasă-mă să vorbesc. Eşti aşa un bădăran!

- Mai vedem noi. O să te fac a mea, pe asta ţi-o promit!

- Nu mai trăncănii aiureli! Vreau o motocicletă. Nu am timp să-mi modific una cum vreau eu până deseară.

- Ce să facă o domnişoară ca tine cu o motocicletă? Şedinţă foto nud?

- De fapt, particip la o cursă.

- Sună interesant. Se rezolvă. Treci pe la mine şi te las să alegi!

Am zâmbit şi i-am închis telefonul în nas. Abia aşteptam cursa asta. Tot ce făcusem în ultimele săptămâni a fost să plâng, să mă îmbăt muci şi să-mi distrug casa. Viaţa mea se limita la alcool şi suferinţă.

--------------------------------------------------------

Din perspectiva lui Max:

Mi-am lăsat capul pe spate şi am simţit cum heroina îmi alerga în corp. Era atât de bine! Singurul lucru care se mai simţea bine după toate celelalte rahaturi...

Garsoniera asta mă dezgusta. Priveam spre tavanul de un crem deschis şi mă gândeam " Cine p**a mea putea să-l văruiască atât de urât?" . Apoi îmi dădusem seama că e din cauza norului de fum din cameră. Chiar trebuie să renunţ la trabucuri şi iarbă. Trebuie să renunţ la multe, dar nu mă simt în stare. 

Stăteam pe canapeaua care mi-a fost dormitor în ultimele trei săptămâni. Habar nu aveam în ce dată suntem, ce zi e sau cât e ora.. dar ştiam exact că au trecut trei săptămâni, 5 zile şi 13 ore de când nu am mai văzut-o. Pe cine? Pe cea care mi-a distrus ultima fărâmă din suflet. Credeam că mai rău decât să nu iubeşti nimic, nu poate să fie. Dar să iubeşti pe cineva şi să ai încredere oarbă apoi să te trădeze .. e moartă curată. Cel puţin în cazul meu.