Înotăm în disperarea albastră a mărilor închise,
respirăm atunci când toate visele ne sunt cuprinse
în rugina lanțurilor de care cuvintele ne stau prinse,
libertatea ne regăsește în uitare din punctul de plecare.
Înotăm în disperarea albastră a mărilor închise,
respirăm atunci când toate visele ne sunt cuprinse
în rugina lanțurilor de care cuvintele ne stau prinse,
libertatea ne regăsește în uitare din punctul de plecare.
Vidigal, Rio de Janeiro.
Tempo vai nos afastar mas também vai nos encontrar, eu tô esperando cê voltar, vivendo a vida sem um amanhã.
Agatha e Meucci • I d a s e v i n d a s
@N-NIIH