Înotăm în disperarea albastră a mărilor închise,
respirăm atunci când toate visele ne sunt cuprinse
în rugina lanțurilor de care cuvintele ne stau prinse,
libertatea ne regăsește în uitare din punctul de plecare.
O galaxie de vise albastre în care cobor și zbor pe panta extratereștrilor ce nu vor să mă uite, un zmeu visător care rămâne agățat de același cer roșu-înstelat duce la trezirea cuvintelor scrijelite în toracele copacilor, mâine se vor curăța venele scoarței de vinul care îneacă respirația deficitară a pământului.
Nici agresivitatea vântului din fereastra dublă nu poate să mă scape de a ta umbră când îmi devi un punct cărnos și dureros în colțul buzelor uscate de vreme, pot să îți zdrobesc pulsația energetică cu smulgerea sângeroasă din straturile existenței. Vreau să te anulez din fiecare plan al universului!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
