[Hip hip ura! Capitol nou.]
Mi-a dat drumul in scurt timp.
-Hei, Pufu, uita-te la mine.
Parea asa ingrijorat...Nu. Nu vroiam sa ma vada asa. Mi-am scuturat capul si mi-am acoperit fata cu palmele.
El mi-a apucat incheieturile, incercand sa-mi vada fata.
-Pufu!! Inceteaza cu fitele astea de gradinita! Uita-te la mine! a bufnit el nervos.
Incetisor, mi-am lasat mainile jos. El si-a pus degetul pe barbia mea si m-a fortat sa-l privesc. Ce ochi frumosi avea. Violet, o raritate.
Mi-a sters urmele de lacrimi de pe obraji si mi-a zambit.
-Asta nu-i Pufu a mea.
Cu greu mi-am stapanit colturile gurii sa nu formeze un zambet. El nu s-a dat batut.
-Haide, zambeste marmota mica.
Am scos un chicot scurt dupa care mi-a acoperit gura. El incepu sa rada.
-Te-am facut sa razi~
Eu m-am imbufnat si i-am tras un pumn usor in burta.
-Aw. Accidentata si totusi fortoasa, se planse el.
Ei bine, de data asta nu mi-am putut tine rasul. I-am dat frau liber sa se lege de cele ale lor, impletindu-se armonios si luminand camera. Ma simteam de parca stateam pe o bula de sapun. Usoara, luata de vant.
M-am potolit in scurt timp realizand ce durere imi fulgera prin corp in timp ce radeam. Ma dureau obrazul, capul, coastele si in general partea stanga. Mi-am dus mana la obraz iar apoi pe gat.
Ceilalti s-au oprit si ei, realizand ca nu-mi pria deloc.
Kaavaler m-a examinat si mi-a pus mana pe a mea, tragand-o in jos.
-Stai sa te examinez eu, Pufu, mi-a soptit el usor si in scurt timp, mi-a inlocuit atingerea cu a lui. [ca tot e sezonul 'perversiunilor' pe wattpad]
Ce maini calde.
-Unde te doare? mi-a soptit el si mi-a atins obrazul usor, abia cat sa-i simt pielea atingand-o pe a mea.
-Nu acolo..... am reusit eu sa gem.
Mama a facut niste niste ochi cat cepele in timp ce Mivril isi oprea chicotele. Mai-mai sa zica: "Ganbatte ne onii-chan!" aw doamne, atat i-ar fi trebuit!
El si-a coborit mana. Nimeni nu ma mai atinsese pe gat. NIMENI. Nici chiar mama. Doar eu, ocazional. Dar un baiat?
-Aici?
-....N-nu......
Eu incercasem sa o spun, insa se pare ca a sunat ca un geamat pentru ca mama mai avea un pic si sarea in aer.
Clipele mele de ...s-o numim asa, 'senzualitate', nuuu, prost cuvant. Hai s-o luam, 'fericire' da, intradevar, un cuvant mai potrivit, au fost intrerupte de comentariul lui sardonic.
-Haide acu Pervy-chan, nu ma face sa cobor mai jos desfranata mica, ranji el.
Credeam ca Mivril o sa se sparga de la atata ras iar mama, de furie. I-am aruncat o privire de "te urasc" si i-am dat mana la o parte.
-Esti.
-Minunat?
-Enervant.
-Mincinoaso.
-Nu mint.
-Ba da, pervy-chan.
-Aaa, acum nu mai sunt Pufu, sunt Pervy-chan.
-Pai se pare ca se potriveste mai bine, nu crezi?
Mi-am dat ochii peste cap. In tot acest 'ritual' nu-mi dadusem seama ca obrajii imi ardeau, suprafata lor rosie ca focul.
-Prostanacule, am oftat eu.
El mi-a zambit. Eu l-am fixat cu privirea. Mai repede decat ar fi trebuit, mana lui mi-a apucat barbia si mi-a tras capul usor in sus, un val de respiratie calda mi-a gadilat nasul. Mi-am inchis ochii in anticipatie.
Intr-o secunda, am simtit o presiune pe frunte. Mi-am deschis ochii, cat sa-i vad barbia.
Mivril a inceput sa isi fluture mana prin fata, chicotind si gafaind.
Mama s-a calmat si a zambit si ea.
El ma sarutase pe frunte.
Inainte sa se retraga cu totul de langa mine, s-a oprit la cativa centrimetri de fata mea.
-Sa ai grija de tine, Pufu, imi sopti el cu un ranjet pe fata.
S-a dat jos din pat si s-a mai uitat o data la mine.
O asistenta a intrat, anuntandu-i ca trebuie sa iasa, programul de vizite se terminase.
-Nu uita ce ti-am zis, Pufu, a spus el iesind pe usa.
Am oftat si mi-am dus mana pe frunte. Sigur, era bandajata, insa puteam inca sa simt presiunea buzelor lui pe frunte. Sa fi fost un vis? Nu. Sigur nu. Ma rugam lui Dumnezeu sa nu fi fost.
Cel putin, ceva mersese bine in acea zi.
Am zambit usor si m-am uitat pe geam.
'Cat de repede s-a inserat..' mi-am spus eu in gand.
Mi-am lasat capul jos, metalul pocnindu-se de capul meu.
Mi-am ridicat capul dupa cateva secunde si mi-am frecat ceea ce avea sa fie un nou cucui in urmatoarea zi.
-Ce mai perna, m-am plans eu.
Chiar ca, cand m-am intors, nimic. Insa camera era goala. Nu era prea inteligent sa ma intreb ce s-a intamplat cu o amarata de perna, de vreme ce putea cadea pe geam, sub pat, oriunde. Insa ceva inauntrul meu imi spunea ca nu era de bine. Ca nu era o cauza obisnuita.
-O perna, serios? am murmurat eu.
-Sadako, ma dezamagesti.
Figura aparu in fata usii.
-Esti cam indrazneata, Yurei, a mormait ea printre pletele negre ce ii acopereau fata, lucru bun deoarece nu era o priveliste incantatoare.
-Numele meu nu este Yurei, ci Yuichirou.
Acum, sa-i spui numele unei fantome poate parea pentru unii neintelept sau stupid, insa nu avea ce sa-mi faca. Sa ma bantuie pe vecie? Nu parea ca are altceva de gand oricum.
Ea se aproprie pe nesimtite. Mi-am intors capul spre ea, o figura muta.
Am luat cana de ceai de pe noptiera si am dus-o la gura, picaturi de ceai trecand prin buzele mele.
-Nu imi este frica de tine. Orice incerci, este futil si stupid.
Un marait usor a venit de sub parul ei brunet.
-Sunt mult prea desteapta sa cred ca fiinte ca voi ne pot face vreun rau.
Cu asta, ii pusesem capac. Un zambet triumfator s-a aratat pe fata mea.
A disparut.
Intr-o fractiune de secunda, ceva rece m-a apucat de gat si m-a izbit de geam.
Cana imi scapa din maini.
Stransoarea era umeda si zgrunturoasa, dar puternica. Mi-am deschis ochii, un fior trecandu-mi prin corp.
Un sentiment de groaza m-a apucat cand i-am vazut ceea ce s-ar numi 'fata' insa nu parea a fi.
Cum ajunsese asa repede, nu stiu. Cum m-a izbit de geam asa repede, nu stiu.
Picioarele imi tremurau. Simteam cum apa imi curgea in jos pe gat, udandu-mi camasa alba, de spital.
Am tusit, plamanii mei disperati dupa aer.
-Acum ti-e frica?
Mi-am incolacit degetele in jurul mainii sale, incercand sa-i slabesc stransoarea. Inutil.
Cana abia atunci a lovit podeaua, spargandu-se in bucati, rasunand in camera in timp ce lichidul verzui s-a imprastiat in jurul ramasitelor de portelan.
-Esti blestemata, a murmurat ea slabind stransoarea, apoi dandu-mi drumul complet, disparand.
'Esti blestemata.' ecoul acestor cuvinte mi-a pocnit capul din toate partile.
Lacrimi au inceput sa-mi curga pe obraji, buzele mele tremurau printe gafaieli. Camasa uda s-a lipid de pielea mea, iar eu mi-am strans genunchii in fata, tinandu-i in brate si lasand lacrimile sa-mi ude si restul camasii in timp ce luminile orasului se loveau de spatele meu si se imprastiau pe pielea mea, lasand o umbra imensa pe peretele alb al camerei neluminate. Fulgii de nea cadeau lin, lovindu-se de geam si topindu-se datorita caldurii spatelui meu, plangandu-si drumul pe sticla geamului, in jos.
Asa am stat toata noaptea, fara sa stiu de ce, pleoapele mele nu vroiau sa se inchida, de frica, de frig, de durere, sau de toate trei?
-----
Iarna asta se poarta hentai-urile in materie de povesti. ~
Hai sa fie si Yui in pas cu moda, nu? 8D
Pai da.
Dupa atata timp, un nou capitol din editia de iarna. Ceva mai amuzant, ceva mai romantic, ceva mai serios, ceva mai inspaimantator si ceva mai trist. Sper ca va placut si nu va dezamagit in vreun fel.
呪われた。
Yuichirou~