— Meredith, mă bucur că m-ai sunat. Se pare că te-ai hotărât să accepți jobul de bonă pentru fiica mea, spuse Dominic.
— Da, dar am o condiție. Mă aflu într-o situație mai dificilă și sunt nevoită să vă cer un salariu puțin mai mare, măcar în primele luni, spuse fata.
— Banii nu sunt o problemă, spuse Dominic. De câți bani ai nevoie?
— Șase mii cinci sute de dolari, spuse ea hotărâtă.
Tratamentele de dezalcoolizare pot ajunge chiar și la șase mii de dolari pe lună, iar Meredith mai avea nevoie de câțiva bani pentru a se întreține și pentru a plăti facturile, iar această sumă ar fi fost mai mult decât suficientă.
Dominic tăcu pentru o clipă. Nu putea să nu se întrebe de ce avea Meredith nevoie de atât de mulți bani.
— În regulă. Atunci, ne vom vedea luni dimineață, la mine acasă, la ora șapte.
— Desigur. Vă mulțumesc.
Apelul se încheiară. Meredith era mai mult decât recunoscătoare pentru că Dominic nu se răzgândise în legătură cu jobul oferit și că era dispus să îi ofere un salariu atât de mare. Să lucreze pentru el era singura modalitate prin care putea strânge toți banii necesari pentru mama ei, într-un timp atât de scurt.
Dominic, la rândul lui, era și el mai mult decât încântat de decizia luată pe Meredith. De-a lungul anilor, angajase zeci de guvernante pentru Naty, însă niciuna nu părea să fie pe gustul fetei. Spera doar ca același lucru sa nu se repete și cu Meredith.
— Cu cine vorbeai, tati? îl întrebă fiica lui, intrând în dormitorul acestuia.
— Cu domnișoara de ieri, Meredith. A spus că este de acord să fie bona ta.
— Ce bine, spuse Naty entuziasmată.
— Sper că te vei purta frumos cu ea, da? îi spuse tatăl ei.
— Desigur. Ea nu este ca celelalte femei care au avut grijă de mine. Ea este mult mai drăguță decât ele.
— Mă bucur să aud asta, scumpa mea. Acum, du-te în camera ta. Este târziu și trebuie să dormi.
— Dar nu îmi este somn, se plânse cea mică.
— Ei bine, dacă nu vei dormi, vei avea cearcăne și riduri ca bunica, o amenință el.
— Noapte bună, tati, spuse Naty, grăbindu-se să meargă în camera ei.
— Noapte bună, draga mea, se amuză Dominic.
Deși avea doar șapte ani, Naty era un copil extrem de inteligent. Știa tot ce mișca prin casă, și îi plăcea să dea ordine tuturor. Cunoștea faptul că cea mai mare slăbiciune a tatălui său era chiar ea și profita la maxim de acest lucru, cerându-i orice își dorea, știind că tatăl ei îi îndeplinea toate dorințele.
În casă era o liniște apăsătoare, iar Dominic crezu că toți au adormit deja. După ce mai petrecuse o jumătate de oră în fața laptop-ului, ocupându-se de treburi legate de firmă, merse în bucătărie pentru a-și lua un pahar de apă, dar rămase surprins să o găsească și pe mama lui acolo
— Credeam că dormi, spuse el.
— Nu pot să dorm, răspunse ea. Probabil din cauza stresului.
Josephine Brown era o femeie înaltă, slabă și cu o atitudine ce îi înspăimânta pe mulți. Nu zâmbea niciodată, nici măcar atunci când se afla în preajma nepoatei sale. Era serioasă în permanență și considera că cel mai important lucru pentru ea era reputația familiei sale.
— Stres? repetă Dominic. Ce anume te stresează?
— Felix, răspunse ea scurt.
— Felix? Ai vorbit cu el?
Felix era fratele mai mic al lui Dominic, care locuia, de aproape opt ani, la ferma unei mătuși, în Arizona. Ținând cont că el era mezinul familiei, părinții lor i-au oferit mai multă libertate decât lui Dominic. În timp ce Felix se distra noaptea prin cluburi, Dominic își ajuta tatăl cu munca de la birou.
Josephine mereu l-a preferat pe Felix, iar Dominic cunoștea și motivul — era fiul ei doar în acte. Preston, tatăl lui Dominic, avusese o iubită înainte să se logodească cu Josephine, iar aceasta rămăsese însărcinată cu el. Femeia a murit la naștere, iar Preston avea nevoie de o mamă pentru Dominic. Josephine, care îi dădea târcoale de ani întregi, s-a oferit să se căsătorească cu el și să devină ea mama lui Dominic. Preston și toți ceilalți știau de ce luase această decizie. Râvnea la averea lui. Banii au făcut-o mereu făcut-o fericită. Deși Preston îi cunoștea intențiile și știa că aceasta nu îl iubea, s-a căsătorit, totuși, cu ea, deoarece nu putea permite ca fiul lui să crească fără o mamă.
— Da. L-am întrebat când se va întoarce acasă, dar nu mi-a dat un răspuns concret.
— Termenul de zece ani nu s-a terminat încă, îi reaminti Dominic femeii.
— Atât ai de spus? îl întrebă Josephine.
— Ce ai vrea să spun? se răsti Dominic. Știi doar că nu sunt cel mai mare fan al lui, după ce a făcut în acea seară.
— A fost un accident, spuse Josephine pentru a mia oară.
Cu câțiva ani în urmă, pe vremea când Felix tocmai intrase la facultate, acesta a făcut cea mai mare greșeală din viața lui. A violat o tânără nevinovată. Desigur că prima persoană căreia i-a spus ce a făcut a fost Josephine, deoarece știa că, fiind fiul ei biologic, îl va apăra. Mama lui a căutat informații despre fata respectivă și a aflat că aceasta rămăsese chiar însărcinată cu copilul lui. Nu se mai putea pune problema de un avort, întrucât, atunci când ei au aflat, fata era deja însărcinată în șase luni.
Josephine nu putea permite ca moștenitorul lor să fie crescut de altă familie, așa că a reușit să ia legătura cu mama fetei și a convins-o să îi dea copilul, după ce acesta se va naște.
Dar, chiar și așa, nimeni din familia Brown nu cunoștea identitatea fetei.
Josephine a reușit să anuleze singura plângere pe care fata o depuse și să îl scape pe Felix de orice pedeapsă. Doar că Dominic a fost indignat de atitudinea femeii și l-a convins și pe tatăl său că Felix trebuia pedepsit. În cele din urmă, toți au decis să îl trimită pe Felix în Arizona, la ferma unei rude, pentru a sta acolo următorii zece ani.
— Mamă, nu încerca să îi găsești scuze, spuse Dominic enervat. A violat o fată nevinovată, iar eu am fost nevoit să îi adopt copilul.
— Parcă o iubeai pe Naty, Josephine își puse mâinile în sân.
— Bineînțeles că o iubesc pe Naty, oftă Dominic. Ea este și va fi mereu fiica mea. Dar, când va crește, cum îi voi spune că unchiul ei este tatăl ei biologic și că nu știm nimic despre mama ei?
— Nu îi vei spune asta, pentru că nu trebuie să știe.
Dominic mereu a urât să se certe cu mama lui, deoarece știa că ea câștiga de fiecare dată. Ochii ei verzi ar fi intimidat pe orice. Dar, totuși, nu se putea abține.
— Mamă, cum aș putea să îi ascund faptul că a fost concepută în urma unui viol? se enervă el. Merită să știe adevărul. Plus că ar trebui să începem să o căutăm pe mama ei. Îi datorăm asta.
— Nu trebuie să o cauți pe ea, dacă îi poți oferi o altă mamă. Este încă mică. Îi poți prezenta pe oricine drept mama ei biologică, iar ea va crede.
— Cum ar fi? își puse el mâinile în sân.
— Amanda, răspunse ea scurt.
— Amanda? repetă el ironic. Desigur. Amanda ar fi o mamă perfecta pentru copilul meu.
— Nu spun că va fi o mamă perfectă. Dar măcar va fi prezentă în viața ei.
— Mamă, doar pentru că tu și mama Amandei sunteți prietene încă din liceu, nu înseamnă că eu trebuie să mă căsătoresc cu ea.
Dominic știa de ce Josephine insista ca el să se căsătorească cu Amanda — deoarece familia ei era bogată. Deși cele două femei erau prietene de peste treizeci de ani, nu asta conta pentru Josephine, ci banii lor.
— Dominic, gândește-te doar cum ar arăta viața ta alături de ea. Combinând averea noastră cu a lor, am putea deține practic întreg orașul. Plus că Amanda este o fată frumoasă, inteligentă, o lăudă Josephine. Nu știu ce îți displace la ea.
— Poate că Amanda nu este o persoană rea, însă nu este pe gustul meu, ridică el din umeri.
— Atunci ce femeie ai vrea lângă tine? îl întrebă. Ai deja treizeci de ani. Trebuie să îți întemeiezi o familie.
— Cea pe care o va alege tata, răspunse Dominic sigur pe el.
În timp ce Felix a fost dintotdeauna mai apropiat de Josephine, Dominic s-a înțeles mai bine cu tatăl lor. L-a considerat mereu un om cu capul pe umeri, corect și sufletist, spre deosebire de mama lor. Dominic nu se gândise niciodată la o posibilă familie. El a trăit doar pentru Naty și nu a avut timp să cunoască alte femei. Dar, voia ca tatăl lui să îi aleagă viitoarea soție, deoarece știa că va face alegerea corectă și nu din interes.
— Mereu l-ai preferat pe tatăl tău, spuse femeia.
— Iar tu pe Felix, îi răspunse el cu aceeași monedă.
— Nu este adevărat, se apără ea.
— Nu încerca să mă minți, mamă. Dacă nu îl preferi pe Felix, atunci de ce l-ai apărat de fiecare dată când a venit vorba de viol și nu i-ai spus niciodată că ar trebui să își asume responsabilitățile de tată?
— Am încheiat orice fel de discuție, spuse Josephine și plecă nervoasă din bucătărie.
Dominic oftă, apoi își luă paharul de apă pentru care venise, și se întoarse în camera lui.
I-ar fi plăcut să aibă o relație mai bună cu mama lui, însă ea făcea acest lucru imposibil prin atitudinea ei. Preston deja se obișnuise cu comportamentul ei, dar Dominic nu putea face asta. Îi plăcea să fie corect și considera că ceea ce i-a făcut mama lui acelei fete era josnic. Pe lângă faptul că Felix nu plătise pentru fapta lui, după ce i se născuse copilul, Josephine l-a luat, dorind să îl crească ei și nu mama sa. Dominic simțea milă față pe biata fată. A fost violată în perioada liceului, iar apoi copilul i-a fost luat cu forța. Voia să o găsească pe acea și să își ceară scuze în numele familiei sale.
A doua zi, Dominic se trezise la ora șase, ca în fiecare dimineață. Se îmbrăcă într-un echipament sportiv și începu sa alerge pe străzile din apropierea casei, așa cum făcea mereu. O oră mai târziu, se întoarse acasă dar nimeni nu se trezi încă. Făcu un duș rapid, apoi se îmbrăcă într-un costum negru și coborî la parter, unde ceilalți iau luau micul-dejun.
— Bună dimineața, tati, spuse Naty zâmbitoare.
— Bună dimineața, scumpo, o sărută el pe frunte. Bună dimineața tuturor.
— Rămâi cu noi să mâncăm împreună, îi spuse Preston.
— Îmi pare rău, tată, nu pot. Am o ședință astăzi la birou și trebuie să pregătesc multe lucruri înainte să înceapă.
— Dominic, trebuie să vorbesc cu tine, spuse Josephine.
Aceasta se ridică de la masă și îl conduse până la intrare, pentru ca nimeni să nu le audă conversația.
— Despre ce este vorba? o întrebă el.
— Vreau să o scoți pe Amanda la o întâlnire în seara aceasta, spuse ea, luându-l prin surprindere pe fiul ei.
— Mamă, ți-am mai spus că eu și Amanda nu ne potrivim. Te rog, nu mai încerca să ne apropii.
— Dominic, deja am vorbit cu mama ei, iar Amanda așteaptă să o iei de acasă la ora opt. Este doar o întâlnire, încercă ea să îl convingă.
— Voiam să merg cu Naty în parc, se scuză el.
— O poate duce bunicul ei.
— Bine, este tot ce a spus Dominic înainte să se urce în mașina lui luxoasă și să conducă până la birou.
Dominic preferă să evite orice fel de ceartă cu mama sa, deoarece, indiferent de argumentele pe care le-ar fi adus, știa că ar fi pierdut.
Amanda era o fată ce avea toate calitățile. Avea o inimă de aur și un fizic de invidiat. Însă nu era pe gustul lui Dominic.
Ajuns la birou, Dominic rezolvă toate lucrurile ce îi dădură bătăi de cap până atunci. I se păru că ziua trecu mult prea repede, motiv pentru care înjură în gând ceasul de pe perete când văzu că era aproape ora opt. Trebuia să plece cât mai repede spre casa Amandei, dacă nu își dorea ca mama lui să îl dezmoștenească.
Ieși din clădirea de birouri și conduse până când ajunse în fața casei Amandei. Mama acesteia deschise ușa, iar fiica ei îl însoți pe Dominic până la mașină. Amanda era îmbrăcată într-o rochie neagră, mulată, ce i se potrivea mănușă corpului său tonifiat. Culoarea rochiei era, de asemenea, în contrast cu părul ei, o nuanță palidă de blond.
— Îți mulțumesc pentru această întâlnire, spuse ea în mașină.
— Nu îmi mulțumi, spuse el. Mama m-a convins să te scot în oraș.
Dominic știa că uneori putea fi nesimțit, însă își asuma acest lucru. El și Amanda se cunoșteau practic de când s-au născut. Cei doi au copilărit împreună, motiv pentru care Dominic o putea vedea pe fată doar ca pe o prietenă, nicidecum o posibilă soție, așa cum spera mama lui. Ea, însă, l-a plăcut dintotdeauna pe Dominic, încă de când erau la grădiniță. El a fost prima ei iubire și nu credea că va putea vreodată să dea uitării sentimentele sale pentru el.
— Îmi pare rău, nu știam, se rușină ea. Dar îți promit că te vei simți bine alături de mine.
Dominic continuă să conducă până ajunse la restaurantul cu pricina. Parcă mașina, apoi unul dintre chelneri îi duse la o masă și le luă comanda.
— Cum merg afacerile familiei tale? îl întrebă Amanda.
— Bine, răspunse el absent. Am mult de lucru în ultimul timp.
— Și ce mai face micuța Naty?
— Este bine și ea. I-am găsit o bonă nouă.
— Nu este cumva a șasea pe anul acesta? se amuză blonda.
— Ba da, este.
Restul serii, cei doi avură conversații pe care Dominic le considera nesemnificative, cum ar fi pasiunea Amandei pentru cosmetice. El se ruga ca timpul să treacă mai repede, însă ea, dacă ar fi putut, ar fi oprit timpul în loc, pentru a sta mai mult cu el.
După ce amândoi terminară de mâncat, Dominic o duse pe Amanda acasă, apoi se întoarse și el acasă.
— Cum a fost întâlnirea voastră? îl întrebă Josephine, de îndată ce intră pe ușă.
— A fost o experiență pe care nu vreau să o mai repet în viața mea, îi răspunse el.
Amanda, însă, în acea seara, stătuse până târziu, pentru a scrie în jurnalul său cât de bine s-a simțit alături de Dominic.