De ce este victima mereu vinovată? De ce fetele sunt întotdeauna blamate pentru modul în care se îmbracă? De ce, în loc să le spunem fetelor să nu se îmbrace provocator, nu învățăm băieții să nu se mai uite la trupurile lor? De ce societatea crede că o fată ce tocmai a fost violată, a meritat-o?
Toate aceste întrebări erau prezente în mintea lui Meredith încă din acea seară, când viața ei s-a schimbat radical. Toate persoanele din jurul ei i-au spus că ea a fost vinovată, că s-a expus prea mult, că a fost o pradă ușoară. În realitate, se întorcea acasă de la magazin, îmbrăcată cu o pereche de blugi și un hanorac.
Nouă luni mai târziu, se afla în sala de operații, aducând pe lume o mică versiune a sa. Poate că nu a fost ceva planificat, însă, de cum a auzit-o plângând, a știut că ar fi în stare să își dea viața pentru acel bebeluș. Asistenta a vrut să i-o dea, dar mama ei a luat-o înainte ca măcar să o poată atinge.
— Mamă, te rog, a spus cu lacrimi în ochi. Lasă-mă să o văd.
— Este mai bine așa, crede-mă, a spus ieșind din încăpere cu fiica ei.
Cu timpul, a învățat să trăiască așa. În orașul său, era doar fata violată, căreia i-a murit copilul la naștere. Mama sa a preferat să spună asta vecinelor curioase, în loc să își recunoască fapta. Meredith nu a reușit să meargă la o facultate, așa că s-a angajat pe post de bucătăreasă la un orfelinat. Însă nu îi displăcea acest lucru. Ba chiar, iubea să fie înconjurată de copii.
Cu toate astea, când mama sa a ieșit pe ușa spitalului, i-a făcut o promisiune fiicei sale. Aceea că o va găsi cândva.
Aceasta a fost promisiunea ei.